Categories
Analize Video

Rusiei nu-i place când ne putem apăra de ea

Noile sisteme de artilerie HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System) achiziționate de armata română reprezintă un gamechanger în capabilitățile ofensive ale forțelor terestre. Acestea vor putea lovi ținte aflate la o distanță de până la 300 de kilometri, ceea ce are rolul de a descuraja eventuale desfășurări de forțe ostile în proximitatea frontierelor țării. Desigur, partea rusă, prin instituțiile de propagandă din dotare, nu putea să treacă sub tăcere aceste evoluții. Astfel, chiar dacă primele 18 lansatoare (din totalul de 54) au ajuns în țară abia la sfârșitul lunii februarie, ”barajul de propagandă” al Rusiei împotriva HIMARS datează încă de la finele anului trecut. Astfel, materialul analizat îi atenționează pe români că nu ar trebui să se bucure prea mult că vor intra în posesia acestor arme avansate, pentru că Rusia oricum le poate distruge în doi timpi și trei mișcări – și nu ar face altceva decât să-și atragă atacuri aeriene. Autorul face afirmații pentru care nu oferă niciun fel de probe, precum că la prima utilizare în condiții de luptă a HIMARS, în Afganistanul anului 2010, rachetele lansate au deviat semnificativ de la ținta stabilită și au ucis civili. Despre cele câteva sute de lansări de rachete din Irak nu ni se spune nimic altceva decât că ”nu există informații cu privire la eficiența acestor acțiuni”. În același timp, aflăm din articol că armata americană folosește peste 400 de asemenea lansatoare. Oare le-ar folosi în continuare dacă nu și-ar fi atins obiectivele?

Imaginea negativă pe care propaganda rusă încearcă s-o creeze complexului de artilerie de înaltă mobilitate HIMARS este un semn al deranjului pe care dotarea țării noastre cu acest tip de armă îl provoacă la Moscova. La fel ca în cazul sistemelor anti-aeriene Patriot și al scutului anti-rachetă de la Deveselu, achiziționarea și operaționalizarea acestor complexe este un pas în plus spre limitarea posibilității de agresiune a Rusiei împotriva țărilor din Europa Centrală și de Est. În condițiile în care Rusia dispune de capabilități de apărare eficientă a propriului ei teritoriu împotriva unui atac din afară, de ce protestează atunci când și alte țări se dotează cu mijloace de protecție? Dimpotrivă, asigurarea unui echilibru de forțe între Rusia și flancul estic al NATO îi poate face pe decidenții din ambele părți să se gândească de mai multe ori înainte să inițieze vreo acțiune militară împotriva celuilalt.

În opinia unora, ne înarmăm prea repede – și nu e bine

Uneori, titlul unui articol are o încărcătură propagandistică mult mai însemnată decât conținutul. Este și cazul materialului luat în discuție în continuare. Materialul se referă la votarea în regim de urgență, în Senat, a unei legi privind realizarea capabilității de luptă împotriva navelor de suprafață, care face posibilă achiziționarea bateriilor de rachete de coastă cu arie largă de acoperire. Sunt preluate declarațiile unuia dintre vicepreședinții PNL, deputatul Sebastian Burduja, care își exprimă acordul cu natura urgentă a procedurii, având în vedere necesitatea cheltuirii în timp util, pe parcursul anului, a banilor prevăzuți în buget pentru aceste necesități. Însă din titlu aflăm că prioritatea PNL pentru 2021 ar fi ”achiziția de armament pe repede înainte”. Coroborând acest articol cu altele publicate anterior pe același portal, observăm tendința generală de a ataca efortul de dotare al armatei cu armament nou, în general sub pretextul că îl importăm în loc să îl producem în țară.

În cazul materialului analizat este foarte relevantă și secțiunea de comentarii de după textul propriu-zis, care abundă de comentarii anti-occidentale bazate pe clișeele obișnuite ale propagandei ruse, precum ”Sapca trebuie platita cu varf si indesat, adica cu japca.” (aluzie la șapca făcută cadou de Donald Trump lui Klaus Iohannis). ”Nu avem bani pentru pensii, alocatii burse si salarii. Inhropam miliarde in fiare vrchi, carenici nu stim daca pot functiona.” (ortografia originală păstrată). De fapt, aceste comentarii reprezintă de multe ori miza adevărată a acestor materiale, pentru că orice cititor poate lua contact cu ”vocea poporului”, care nu greșește niciodată. Astfel, un observator ar putea ajunge la concluzia că o majoritate largă a românilor respinge colaborarea cu SUA și alte țări din NATO pe linia dotărilor tehnice și cu armament modern, creându-se un efect artificial de amplificare a acestor dispoziții în societate, fapt distructiv pentru capacitatea noastră de apărare și foarte util pentru interesele regionale ale Rusiei.

Cui i-e frică de Victoria Nuland?

Principalul partener strategic al României, SUA, este adesea ținta unor atacuri informaționale care condamnă politica externă asertivă a acestuia – în special privind apărarea ordinii democratice pe mapamond. Este și cazul articolului analizat în continuare, care reia, în română, criticile aduse în The American Conservative unui material de Robert Kagan și publicat în Foreign Affairs, în care acesta amintește de statutul SUA de mare putere și de rolul acestei țări în apărarea democrației și ordinii liberale pe glob.

Articolul din care citează pe larg autorul critică viziunea ”hawkish” (militaristă) a lui Robert Kagan și menționează aspecte pe care acesta a preferat să le treacă sub tăcere, precum costurile imense ale implicării militare a SUA în Afganistan, Irak și Siria din 2003 până în prezent. Kagan spune, în materialul său, că americanii nu se pot sustrage de la responsabilitatea globală de a proteja ordinea liberală, deoarece costurile în cazul unei retrageri ar fi mai mari decât în cazul continuării pe aceeași linie. Criticul său, Andrew J. Bacewich, spune că americanii ar trebui să ajungă la un consens privind folosirea ”necugetată” a forței armate. Ambele viziuni pe care cei doi autori americani le enunță sunt împărtășite de milioane de americani, dar și de reprezentanți ai elitelor americane aflate pe poziții politico-ideologice diferite. Până la urmă, Bacewich nu spune nicăieri că America ar trebui să se autoizoleze – ci doar că există alternative la folosirea forței armate pentru apărarea civilizației liberale.

În schimb autorul de limbă română care-și compilează materialul pe baza articolului lui Bacewich pune accentul pe faptul că Robert Kagan este soțul Victoriei Nuland, care a revenit în Departamentul de Stat în funcția de subsecretar de stat pentru afaceri politice. Nuland este cunoscută pentru implicarea ei în evenimentele de la Kiev din 2014, atunci când s-a situat de partea Revoluției Demnității de la Kiev (Euromaidan). De aceea, ea este o țintă predilectă a propagandei ruse, iar miza articolului este de a le arăta românilor cum revine Nuland ”și ai ei” la politica agresivă americană din perioada administrațiilor Bush și Obama – și, pe cale de consecință, a lovi în noua administrație Biden. Undeva, în subsidiar, chiar dacă nu se menționează direct, conceptele de civilizație liberală, democrație, societate deschisă, sunt asociate cu agresivitatea politicii externe americane care recurge la invazii și războaie pentru a apăra aceste valori și acest mod de viață. Iar dacă e nevoie de războaie pentru a le proteja, poate că nu mai avem nevoie de ele? … ar vrea autorii acestui gen de manipulare să se întrebe cititorii. Existența acestei întrebări este convenabilă nu României, ci Rusiei – ca și răspunsul pozitiv la ea. Personajele sunt secundare, ele pot varia – obiectivul este unul singur, acela de a semăna îndoială în legătură cu apartenența țării noastre la civilizația liberală (occidentală) și de a crea un mediu propice pentru promovarea imaginii Rusiei drept alternativă superioară parteneriatului cu SUA.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *