Autor: Nicolae Țîbrigan*

E ora 10:30 dimineața și Volodea se trezește pentru a-și aduna gândurile. Volodea e din Soroca, are 26 de ani și trăiește din banii care i-au mai rămas de la munca în construcții la Moscova. Acum se gândește să meargă la Chișinău, să se angajeze undeva. Primul lucru pe care-l face e să deschidă contul de Facebook pentru a mai schimba două vorbe cu un fost coleg de școală, stabilit acum în capitală. Nu a mai vorbit cu el, deoarece i-a atras atenția câteva știri distribuite de prieteni. E vorba despre ultimele scandaluri cu implicarea liderilor de partide.

Urmează alegerile parlamentare din toamnă, i-ar lui Volodea îi plac intrigile politice, așa că a uitat să-l mai întrebe pe colegul de clasă dacă l-ar putea ajuta să se angajeze undeva. E absorbit acum de comentarii și se ceartă cu alți susținători de partide.

„Jumătate din ce citesc când intru pe Odnoklassniki sau Facebook sunt știri. Nu mă uit cine le scrie că n-am timp. Mă uit după titlu. Din câte văd… Plahotniuc face lucruri bune. Chiar dacă unii îl numesc oligarh, dar mai face și ceva pentru tineri. Îi ajută să-și deschidă businessul lor”

Povestea Volodea despre experiența sa cu online-ul moldovenesc. Totuși, ce l-a făcut pe Volodea să-l creadă pe liderul Partidului Democrat?

 

Cum l-a convins Plahotniuc pe Volodea

Evident că nu tot ce apare pe Facebook e îngurgitat de Volodea. Acesta preferă acele mesaje care îi confirmă niște credințe predefinite, ce-l sperie, sau ce îi confirmă oamenii și prietenii cu o anumită credibilitate (a se citi și expunere) în spațiul public. De aceea sunt cumpărați politicienii de pe Bîc și create noi site-uri peste noapte.

Minciuna crezută e o chestiune de statistică. Volodea e doar unul din sutele de mii de tineri care consumă știri fără să întrebe cine le scrie. Aceștia sunt atrași nu numai de ceea ce-i sperie (fricile comune), dar și de ceea ce le confirmă prietenii prin distribuiri de mesaje, memeuri sau articole pe rețele sociale.

Evoluția răspunsurilor privind percepția internetului ca sursă de informare în rândul cetățenilor R. Moldova

Sursa: Institutul de Politici Publice

În decurs de opt ani, procentul celor care declarau că se informează în primul rând de pe internet a crescut simțitor de la 5% (martie 2009) la 24% (aprilie 2017). Paralel a crescut și încrederea cetățenilor în conținutul online – 22 % au  declarat că au cea mai mare încredere în internet (aprilie 2017). Doar campania prezidențială din toamna anului trecut a decredibilizat mult online-ul, mai ales din cauza campaniilor de manipulare lansate de politicieni în scopuri electorale.

Tot din aceste sondaje mai aflăm că la ultimul barometru, 18% dintre respondenți declarau că se informează despre evenimente direct de pe social-media. Creșterea este sesizată mai ales în mediul rural (de la 3,3% în aprilie 2015 la 15% în aprilie 2017) și în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani (35% dintre aceștia au declarat că citesc știri direct de pe rețele sociale). Se înțelege de la sine că ponderea acestora ar putea depăși și 30% până la sfârșitul anului 2018, mai ales că a început crească și procentul utilizatorilor care se conectează la internet direct de pe telefon sau tabletă (peste 40% din internauți).

Televiziunea scade, internetul crește, atunci unde ne promovăm minciunile?” – asta pare sa fie întrebarea propagandiștilor după model rusesc, care le duc mai departe temele lui Plahotniuc și Dodon.

Pai se construiește masiv, poate chiar mai repede decât casa cea nouă a lui Dodon. Iată lista cu site-urile suspecte pe care le-am identificat:

PresaIndependenta.com (transformat recent în https://presaindependenta.wordpress.com/ pentru a șterge urmele creatorului)

Ne atrage atenția sloganul portalului publicat pe pagina de Facebook: „Noi suntem alternativa presei captive” – un soi de jurnalism activ sau politicianist. Deja trebuie să ne pună în gardă, mai ales că nu știm cine sunt autorii materialelor sau datele de contact ai administratorilor. „Presa captivă, stat captiv”– asta seamănă mai mult cu sloganurile Platformei Demnitate și Adevăr.

Captură PresaIndependenta.com

 

La prima vedere ar părea un site afiliat opoziției pro-europene, dar la o analiză mai atentă ne dăm seama că e mai degrabă o încercare de sabotare online, mai ales că se promovează în subsidiar necesitatea adoptării sistemului electoral mixt (promovat de binomul Plahotniuc-Dodon).

Site-ul fusese creat în aprilie 2017 pe numele unui oarecare Vasile Popa din Chișinău, administrator al firmei Presa Independenta SRL. Traficul site-ului pe Alexa e jalnic. Am sunat pe numărul de telefon, și mi-a răspuns căsuța vocală: „Numărul apelat nu este disponibil pentru moment” (sic!). Apropo, în R. Moldova suni numărul nu persoana.

De altfel, pe același server din California este găzduit și celebrul site GuraLumii.net, precum și MoldovanDREAM(pamflet). Dacă ați uitat, vă reamintesc că ambele au contribuit la răspândirea zvonului cu cei 30 000 de sirieni invitați de Maia Sandu.  Voi mai credeți în coincidențe? Eu am încetat să mai cred, după ce am intrat pe următoarele site-uri.

E nevoie doar de o sursă, cât mai obscură, ca ulterior dezinformările și știrile false publicate să fie preluate de alte canale cu o mai mare expunere mediatică

Telegraph.mdJurnalul.md și Ziarul Națiunii – site-uri create pe aceeași dată (7 februarie 2017) și aceleași servere din România (Bistrița-Năsăud). Interesant e că de data asta nu găsim niciun nume sau firmă de administrare, ci doar câteva adrese de e-mail la fel de obscure ca și conținutul lor: [email protected][email protected] și [email protected].

De pe aceste site-uri poți afla vrute și nevrute, mai ales dacă nu ești la curent cu ultimele hotărâri ale lui Vladimir Plahotniuc, cum arată buncărele de adăpost pentru miliardari  (momentan e doar un miliardar în Moldova), curiozități despre sfârcuri și sâni?!, etc.

Niciunul dintre aceste site-uri nu afișează informații despre identitatea jurnaliștilor, adresa redacției, număr de telefon, secțiune de comentarii. De fapt, cred că administratorul acestor pseudo-portaluri nici nu este interesat momentan de traficul online, sau vizibilitatea pe rețelele sociale. E nevoie doar de o sursă, cât mai obscură, ca ulterior dezinformările și știrile false publicate să fie preluate de alte canale cu o mai mare expunere mediatică (PRIMEPublikaCanal 2, etc.).

 

Business pe moldovenește cu servere în România

Am căutat mai multe site-uri moldovenești cu servere în Bistrița și am dat doar de Evenimentul.md, despre care aflăm că fusese conceput în 2008, propunându-și să informeze echidistant cititorii.

Aici i-am prins cu minciuna deoarece site-ul fusese creat abia pe 2 aprilie 2013, având drept administrator pe Ian Lisnevschi  – fondatorul firmei „Intellect Group” SRL cu diverse activități nelicențiate. Niciuna dintre acestea nu au nicio legătură cu activitatea jurnalistică. Așadar, tânărul nu e jurnalist dar a început anul acesta să scoată pe bandă rulantă fake-portaluri cu pseudo-știri. Intuiți cui folosesc acestea? Vă reamintesc doar că aceeași tactică o aplică și PD-ul doar că pe spectrul politic, prin fake-partide, fake-candidați independenți sau fake-societate civilă.

Lisnevschi este fostul președinte al organizației de tineret a Partidului Popular din Republica Moldova, iar în prezent conduce firma de consultanță Intellect Group și președintele Asociației Obștești „Garlem”. Fiind implicat în politică, Lisnevschi ajunge să stabilească primele contacte cu exponenții Partidului Democrat din Moldova. Nu degeaba „Garlem” a fost asociația care a organizat mitingul de susţinere a lui Vlad Plahotniuc la funcţia de premier pe 13 ianuarie 2016, intenționând să se mai implice și în adunarea oamenilor de prin raioane și la alte mitinguri de partid. Și asta dincolo de ce era prevăzut în scopul asumat din statut: „educarea tinerii generații pentru un stil sănătos de viață”.

De altfel, pentru Lisnevschi e mai „sănătos” să creeze site-uri obscure care să împrăștie minciuni. Și câte or mai fi pregătite pentru a otrăvi mințile tinerilor, doar el știe.

Cum permite Moldova să fie prostită de „site-uri fantomă”?

Cea mai mare problemă a R. Moldova e că nu dispune de reglementări referitoare la online. Practic, oricine poate crea un site ascunzându-se în spatele anonimatului, iar conținutul portalului poate fi chiar calomnios, indecent, situat dincolo de normele deontologiei jurnalistice.

O soluție pentru responsabilizarea administratorilor unor astfel de site-uri marginale constă în obligarea de a publica numele aparținătorilor reali. De asemenea, nu există nicio prevedere legală care să determine administratorii de conținut să-și facă publică identitatea.

 

Cum ne apărăm de minciunile distribuite de site-urile de dezinformare?

Metoda A: Nu ne mai abonăm la paginile lor de Facebook, nu comentăm și nu dăm like sau share. Mai bine raportăm pagina ca spam sau dăm block.

Metoda B: Când dăm de știri cu Dodon sau Plahotniuc, ne uităm în primul rând la sursă. În funcție de calitatea sursei comentăm, dăm like sau share.

Metoda C: Când spun ceva Dodon sau Plahotniuc, cercetăm. Căutăm cifre în spatele vorbelor lor. Și vedem cât se potrivesc (asta se mai numește și fact checking). Dar mai ales nu dăm mai departe lucrurile care ne-au enervat și ne-au înspăimântat: întâi căutăm să vedem dacă e adevărat. Să nu uităm că mulți politicieni de astăzi se hrănesc cu fricile și isteriile noastre, ca în povestea cu Petrică și Lupul.

*Articol publicat pe site-ul Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (http://larics.ro/)

*Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 este colaborator al revistei Foreign Policy România şi asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.