*Nicolae Țîbrigan

Cu câteva săptămâni în urmă, președintele Igor Dodon fusese invitat în cadrul emisiunii InPROfunzime moderată de Loredana Bogza din 14 septembrie curent. Unul dintre subiectele abordate a vizat și declarațiile președintelui de incitare la ură față de cetățenii R. Moldova care pledează pentru Unirea cu România (denumiți generic „unioniști”) (minutul 18:50). Subiectul l-a scos din pepeni pe Dodon, de aceea a adus și argumentul-laitmotiv cu privire la cazul înregistrării Comunității Moldovenilor din România ca și exemplu reciproc al necesității interzicerii prin lege a mișcărilor unioniste din republică (minutul 22:57).  Domnule Dodon, nu era „Uniune”, ci „Comunitate” și nu era „din Iași”, ci „ din România”! E greu la deal cu boii mici…

 

În România, Uniunea Moldovenilor de la Iași (sic!), care pleda pentru Moldova Mare, a fost interzisă prin lege

Amintim că anterior, în cadrul unui interviu pentru NTV Moldova (televiziune afiliată PSRM), Dodon îi catalogase pe cei care doresc Unirea drept „niște lepădături” care ar distruge „speranța milioanelor de moldoveni care vor să se întoarcă acasă” (sic!).

 De fapt, aceste „milioane de moldoveni” sunt câteva sute de mii – circa 805 509 de cetățeni aflați peste hotare temporar sau stabiliți definitiv (conform datelor oficiale de care dispune Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene). Iar ponderea unioniștilor din R. Moldova poate fi încadrată în marja de 21-28% (total și mai degrabă de acord cu unirea R. Moldova cu România). Vedeți și rezultatele unui sondaj realizat de Magenta Consulting la comanda Fundației Universitare a Mării Negre pe această temă AICI.

Așadar, pentru Dodon un sfert din populația republicii sunt, așa cum se exprimase, „lepădături”deși promisese imediat după alegerile de anul trecut că „… voi fi președintele tuturor. Și a celor care privesc spre est, dar și a celor cu viziuni vestice”, ca după zece luni să declare că e președintele unei majorități de doar 52%. A uitat probabil că minciuna are picioare scurte, chiar foarte scurte în cazul politicienilor.

Președintele Dodon este convins că „Uniunea Moldovenilor de la Iași (sic!), care pleda pentru Moldova Mare, a fost interzisă prin lege”. Mai mult, membrii acesteia ar face acum și pușcărie. De aceea, crede Dodon, autoritățile de la Chișinău ar trebui să aplice aceleași metode ca și autoritățile române. Am decis să văd care era povestea reală din spatele cazului, iar pentru asta am căutat prin arhivele online despre Asociația Comunitatea Moldovenilor din România de acum mai bine de zece ani.

Chiar dacă unele site-uri nu sunt active, conținutul lor poate fi identificat în arhive cu ajutorul fie a motorului de căutare Google, sau a arhivei digitale de capturi Wayback Machine.

Totul a început cu intenția tânărului de atunci Marian Russo, fostul lider al organizației de tineret a Alianței Socialiste din Iași și autoproclamat urmaș al lui Alecu Russo, de a depune la sfârșitul anului 2006 actele necesare înființării Asociației Comunitatea Moldovenilor din România (dosar înregistrat cu numărul 299/PJ/2006) cu sediul la Iași și cu scop de „apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români care au origine etnică moldovenească și de a asigura reprezentarea lor pe plan local și central”. Dar nu se menționa absolut nimic despre Moldova Mare, așa cum crede Igor Dodon. Drept siglă și-a ales bustul voievodului Ștefan cel Mare. În spatele acestei asociații se aflau, de fapt, trei personaje: Claudiu Alexa, fost consilier local al municipiului Huși și vicepreședinte al organizației județene a PNL, Marian Russo, student și președinte al Comitetului Județean Iași al Uniunii Tineretului Socialist, precum și jurnalistul Lucian Timofticiuc de la Adevărul de Vaslui.

Scopul lor ascuns viza vechea bătălie simbolică declanșată de Stalin încă în 1924 (prin crearea RASSM) cu elementele sale centrale – limba și denumirea poporului. Pentru ei, „moldovenismul”, ca discurs ideologic, era perfect compatibil cu Concepția politicii naționale a R. Moldova adoptată de președintele Voronin încă în 2003, unde românii figurau ca etnie separată de moldoveni, alături de ucraineni, ruși, găgăuzi,bulgari, etc. – o lege, de altfel, valabilă și în prezent, deoarece niciun oficial sau majorități parlamentare de la Chișinău n-au avut curajul s-o anuleze, reprezentând chintesența „moldovenismului” ca ideologie de stat.

Membrii fondatori ai Comunității Moldovenilor din România. De la stânga la dreapta: Claudiu Alexa, Marian Russo și Lucian Timofticiuc

Sursa: You Tube

Cei trei „moldoveni” trec Prutul și …

 Interesant e că atunci, prin înregistrarea asociației Comunitatea Moldovenilor din România, Judecătoria din Iași le recunoscuseră automat membrilor fondatori și statutul de „etnici moldoveni”, fapt contestat de Parchetul Iași care a înaintat un recurs pe 12 februarie. Parchetul ieșean susținea atunci că decizia de înființare a Comunității Moldovenilor din România este ilegală, întrucât în România nu există oficial etnia moldovenească și nu se poate recunoaște personalitatea unei asociații al cărei fundament de existentă îl constituie o minoritate etnică inexistentă. Nici în actul constitutiv al asociației nu este definită clar ce ar însemna „etnia moldovenească”. Cu alte cuvinte, nu poate fi înregistrată o asociație care își propune prin statut să apere „drepturile marțienilor persecutați de ieșeni”. Altfel, am ajunge la decizii și acțiuni absurde.

Dar inițiativa este salutată de regimul comunist al lui Voronin. Așa că la scurt timp, pe 22 februarie 2007, cei trei „etnici moldoveni” sunt primiți cu entuziasm la Chișinău, gazda principală fiind ideologul moldovenist Victor Stepaniuc, urmând apoi și președintele de atunci Vladimir Voronin. În cadrul acelei vizite, cei trei reprezentanți ai „comunității moldovenilor” s-au plâns că moldovenii ar fi discriminați în România, afirmând că dacă la București cer o „pârjoală” primesc o „chiftea”.

Au continuat exprimându-și regretul că singurul „reprezentant al moldovenilor” din România a fost, la rândul său, discriminat, fiind dat afară din Guvernul României – era vorba de Mihai Răzvan Ungureanu. Cei trei emisari au mai spus că vor conta pe sprijinul financiar al Chișinăului pentru a construi un centru cultural „moldovenesc” la Iași (cu Bibliotecă „moldovenească” care să promoveze literatura și istoria „moldovenească”) și pentru a transmite „mesajul moldovenilor de aici corect în România”.

Limba oficială de comunicare fusese, firește, „limba moldovenească”, iar liderul comunist a profitat de ocazie lansând noi acuzații la adresa statului vecin, unele de-a dreptul hilare, cum ar fi discriminarea a peste 10 milioane de moldoveni în dreapta Prutului: „În România, din păcate, lista etniilor permise este strict limitată, toate minoritățile naționale posibile sunt enumerate în legislație. […] Este vorba despre legalizarea acestui drept pentru o populație de circa 10 milioane de persoane, care locuiesc în Moldova românească”.

Cei trei indivizi fuseseră prezentați solemn și în cadrul unei ședințe plenare a Parlamentului de către speakerul Marian Lupu, în ciuda încălcării protocolului oficial, ca „delegație a Comunității Moldovenilor din România”.

 

Consecințe

Reîntorși din vizita de la Chișinău, purtătorul de cuvânt al asociației, Lucian Timofticiuc, se arătase destul de deranjat de declarațiile lui Voronin cu privire la „discriminarea” celor 10 milioane de moldoveni, dând asigurări că asociația sa nu dorește să se implice în discursuri politice care ar putea afecta relațiile dintre Chișinău și București: „În urma evenimentelor ultimelor zile prin care se încearcă politizarea acestei vizite de către anumite grupuri de interese, suntem obligați să precizăm că CMR nu se amestecă și nu se implică în aceste dispute deoarece ar intra în contradicție cu prevederile statutare și ne îndepărtează de la ideea care a stat la baza acestei entități, anume schimbul cultural și economic între cele două state”.

Jurnalistul a mai precizat că vizita în Chișinău fusese realizată doar în vederea stabilirii unui „proiect privind organizarea de simpozioane pe teme de cultură și istorie, mai precis de lămurire a unor aspecte comune ale istoriei Moldovei”. Să nu ne facem iluzii, la întrevedere s-au abordat mai multe subiecte, și nu numai culturale, ci și politice. Dar despre asta vom vorbi un pic mai târziu.

Fiind asaltați de critici virulente venite din toate direcțiile, mai ales în contextul unei răciri accentuate a relațiilor dintre România și R. Moldova și al declarațiilor acide dintre autoritățile celor două state, membrii asociației din Iași se gândeau chiar să dizolve în scurt timp asociația. „Din acest motiv toţi membrii fondatori ai acestei comunităţi au luat decizia ca, dacă se continuă în acest fel şi fundaţia este folosită în scopuri politice, ea să se autodizolve imediat, deci în cel mai scurt timp vom lua decizia autodizolvării şi considerăm că astfel toate problemele legate de această organizaţie şi toată vâlva din aceste zile se vor încheia”, declara Timofticiuc pentru BBC la Vaslui (februarie 2007).

Pe 4 aprilie 2007, Tribunalul Iași admite recursul Parchetului pe lângă Judecătoria Iași și respinge cererea Asociației Comunitatea Moldovenilor din România de a fi înscrisă în Registrul Special la grefa Judecătoriei Iași și a dobândi personalitate juridică. De altfel, în ultima săptămână, fondatorii asociației au evitat să vorbească în numele asociației, dând de înțeles că abandonase inițiativa, mai ales că nu s-au prezentat nici măcar la proces. Pe de altă parte, la momentul când procurorii au contestat înființarea asociației, președintele Voronin critica dur autoritățile române, acuzând faptul că acestea nu ar respecta „etnia moldovenească, în condițiile în care în România există zece milioane de moldoveni”.

 

Cea de a doua încercare de „infiltrare” eșuează

 Dintr-o perspectivă din exterior s-ar părea că cei trei cetățeni români ar fi inițial victimele unui joc politic dus de regimul Voronin, însă „măsurile active” ale Chișinăului de a înființa organizații sau fundații „moldoveniste” au continuat, fiind vizați chiar și studenți basarabeni veniți la studii în România.

Pe 19 decembrie 2007, Tribunalul Iași trebuia să decidă asupra înființării unei alte asociații „moldoveniste” în România – „Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova – CRM-ORM”. În spatele acestei noi asociații se afla Marian Russo care, între timp, participase și pe la congresele Uniunii Tineretului Comunist din R. Moldova. Acțiunile de la Iași se înscriau în ampla ofensivă inițiată de guvernarea comunistă de la Chișinău pentru acreditarea politică a teoriei „moldovenismului” – în cadrul căreia se mai regăseau – pentru a numi doar câteva – și semnarea unui tratat cu Uniunea Europeană în „limba moldovenească”, semnarea unui tratat de bază între București și Chișinău în aceeași limbă moldovenească, organizarea unor manifestări pentru serbarea a 650 de ani de „statalitate moldovenească”, sau editarea unei „enciclopedii moldovenești”.

Principala sarcină asumată de Marian Russo, acesta nefiind un originar din R. Moldova, consta în obținerea unei hotărâri judecătorești într-un tribunal românesc care să conțină termenul de „etnie moldovenească”. Ce dorea Russo prin asta? Doborârea a doi iepuri dintr-o împușcătură: pe de-o parte, să poată argumenta, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către statul român a „etniei moldovenești”, iar pe de alta, să separe studenții basarabeni veniți la studii în România de identitatea românească.

Iată ce declara tânărul Russo unui jurnalist despre scopul asociației: „Întrucât în România există un număr considerabil de moldoveni, am luat decizia de a înfiinţa asociaţia pentru a promova identitatea lor. Noi mergem pe ideea că există o cultură moldovenească, într-o mare măsură, aparte de cea română, în ciuda faptului că avem personalităţi şi simboluri comune. Totodată, am dorit să oferim gratuit sprijin psihologic pentru copiii moldoveni aflaţi la studii în România, având în vedere că sunt departe de familie.”

Din fericire, sistemul judiciar din România nu e cel din R. Moldova, așa că planul fusese zădărnicit prin anularea deciziei de înregistrare și acestei asociații. Astfel, Marian Russo fusese pus în fața faptului împlinit, fiind nevoit în scurt timp să renunțe la inițiativă.

 

Cele trei destine

Ce s-a întâmplat, până la urmă, cu membrii fondatori ai Comunității Moldovenilor din România? Cu siguranță nu au făcut niciun fel de pușcărie și nici nu au fost condamnați, așa cum vrea Dodon să ne mintă.

Marian Russo, unul dintre fondatorii Comunității Moldovenilor din România, și autor al celei de a doua tentative de înregistrare a Asociației Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova – CMR-ORM

Sursa: Jurnalul.ro

Marian Russo devine membru al Partidului Socialist Român, cu o doctrină marxistă, desemnat în 2012 candidat al partidului pentru funcția de primar al Iașului. Dar nu a avut prea mare succes, acumulând un scor de sub un procent. Cred și eu, mai ales după difuzarea unui astfel de spot electoral.

La alegerile parlamentare din decembrie 2012, îl regăsim pe Russo pe listele candidaților din partea Partidului România Mare pentru Colegiul 8 Camera Deputaților. Iar în 2013 am găsit un spot al Mișcării Naționale „Voievod” unde Russo primea o replică a sabiei lui Ștefan cel Mare în contextul unui concurs sportiv prezidat de Nicolae Pascaru, locotenentul și camaradul de călătorii al președintelui Dodon.

Nicolae Pascaru (dreapta sus) printre grupul președintelui Dodon aflat în vizită pe muntele Athos. Este liderul Mișcării Naționale „Voievod” și unul dintre promotorii cei mai fervenți ai teoriei moldoveniste la Chișinău

Sursa: Facebook

În 2015 aflăm dintr-un articol publicat pe Ziarul de Iași că devenise deja președinte al Comitetului Județean Iași al Partidului Socialist Român. Deşi un membru al familiei sale a fost deţinut politic, Russo era un marxist convins. Într-un fel, o biografie asemănătoare cu cea a lui Voronin.

În anii studenției, recunoscuse că primise favoruri din partea comuniștilor de la Chișinău, absolvind clasa a XII-a în R. Moldova, deși declarase că a stat acolo doar câteva săptămâni! Nici nu ar trebui să ne mirăm la câte diplome false se eliberau pe atunci la Chișinău.

Cel de al doilea personaj este Claudiu Alexa, cu un destin mai tragic, deoarece pe 30 decembrie 2008, acesta a decedat din cauza unei maladii grave. Fapt pentru care „moldoveniștii de serviciu” de la Moldova Suverană au profitat e ocazie speculând cu teorii ale conspirației, mai ales că Alexa fusese consilier local al Municipiului Huși și vicepreședinte al organizației județene a PNL.

Ultimul personaj este mai pitoresc, mai ales din cauza scandalurilor în care se implicase. Este vorba de jurnalistul Lucian Timofticiuc – director al cotidianului „Vremea Nouă“ şi acţionar la societatea care deţine ziarul. În prezent este proprietar al site-ului de știri Vremea nouă.

În timpul protestelor de la Pungești, din toamna anului 2013, Timofticiuc se implicase activ în organizarea participanților, dirijând o campanie vocală împotriva lucrărilor de explorare a gazelor de șist, cu mesaje de îndemn la revoltă, mai ales prin intermediul cotidianului „Vremea Nouă” (unde apăreau „Obiectiv“ şi „Monitorul de Vaslui“).

Timofticiuc printre protestatarii de la Pungești

Sursa: Adevărul.ro

Timofticiuc mai fusese responsabil și de distribuirea unei știri false în timpul unei intervenţii la Realitatea TV, potrivit căruia un bătrân de 81 de ani ar fi murit la Pungeşti în urma intervenţiei jandarmilor. Ştirea a fost de natură să agite spiritele în toată ţară şi a fost scânteia unui protest ad-hoc la Bucureşti. Demonstranţii au ţinut chiar un moment de reculegere în memoria unui mort fictiv.

 

Sfaturi pentru jurnaliști

Și în ultimul rând, aș vrea să le recomand jurnaliștilor sau moderatorilor de emisiuni ca, atunci când îl aud pe Dodon zicând „eu am studiat” sau „eu am toată baza legislativă”, se se îndoiască de asta. Fără doar și poate, Dodon e un fabricant de fake news, așa că analizați toate datele verificabile înainte de interviu, asta pentru a nu nimeri în capcana sa.

 

Și acum propun să recapitulăm, în special, și pentru președintele Dodon:

  1. Nu e „Uniunea Moldovenilor din Iași”, ci „Comunitatea Moldovenilor din România”;
  2. Conform statulului, Comunitatea Moldovenilor din România nu pleda pentru crearea Moldovei Mari;
  3. Asociației i se refuzase dreptul de a se înregistra în 2007 din cauza folosirii în statut a termenului de „etnie moldovenească” – inexistentă oficial în România;
  4. Niciunul dintre cei trei fondatori ai asociației n-a făcut pușcărie, și nici n-a fost urmărit penal.

SURSA: LARICS

*Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.