*Ionela Apostol

Evoluția și dinamica continuă ce caracterizează ultimele decade ne transformă în participanți ai unei realități noi și complexe ce devine, în sine și prin sine, subiectul dezbaterilor în majoritatea contingentelor de existență și activitate umană. Este, de facto, realitatea fake news a unei epoci post-adevăr (post-truth).

Într-o societate modernă, supusă avansului tehnologiei și revoluției digitale, în care informația este transmisă rapid prin diverse mijloace de comunicare, fenomenul fake news nu este unul nou ci tot mai controversat, paradoxal, manifestându-se drept un instrument de dezinformare într-o lume tot mai informată. Spațiul mediatic, în special, a devenit terenul fertil pentru proliferarea așa-numitelor fake news sau informații false, un spațiu ușor de exploatat pentru a manipula opinia publică și a îi face dificilă acțiunea de a distinge și filtra adevărul din pleiada informațională recepționată.

Istoricul evoluției conceptului de fake news arată o transformare brutală a fenomenului dintr-o formă a dezvoltării incipiente la o acumulare treptată a dezordinii și dezinformării digitale, în parte, datorită cuplării cu tehnologia care a pregătit o schimbare radicală a naturii fenomenului nu doar la nivel global, ci și în spațiul informațional românesc.

Conform raportului realizat de Active Watch pe tema libertății presei din România, ,,știrile false nu au ocolit spaţiul public nici în 2017, cele mai frecvente situaţii fiind identificate în cadrul mass-media apropiate puterii politice Alegerile locale și parlamentare, precum și masivele proteste din ianuarie‑februarie 2017 au oferit „prilejul” unor dezinformări și manipulări de amploare, propagate atât de media mainstream, cât și de diverse site‑uri”[i].

Impactul devine cu atât mai îngrijorător cu cât valurile de fake news din țări occidentale dezvoltate precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franța se întrepătrund cu valurile ce îneacă statele mai puțin dezvoltate, cu o tradiție a culturii informaționale destul de fragilă precum Ucraina, România, Republica Moldova ș.a.m.d. În Germania, autoritățile obligă site-urile de social media să înlăture postările care răspândesc știrile false sau care promovează un discurs ce incită la ură, ori sunt sancționate cu amenzi de până la 50 milioane euro, în timp ce în Franța, președintele Emmanuel Macron a promis interzicerea propagării de fake news pe internet în timpul campaniilor electorale[ii].

În aceeași ordine de idei, putem aminti și de eforturile concertate ale organizațiilor internaționale, dintre care Uniunea Europeană, privind combaterea fenomenului de fake news. Prin Serviciul European de Acțiune Externă condus de Federica Mogherini, Uniunea Europeana a permis înființarea unui departament special și grup de experți în care sunt alocați 12 jurnaliști din mai multe țări UE, reuniți în scopul demontării știrilor false, după modelul StopFake[iii], platforma creată în 2014 de asociațiile de jurnaliști, profesori și studenți ai Universității Mohyla ( „Petru Movilă” ) din Ucraina cu misiunea de a stopa propaganda fake news[iv]. Mai mult decât atât, în urma procesului recent Facebook/Cambridge Analytica, Comisia Europeană a publicat în aprilie anul acesta o serie de măsuri pentru combaterea dezinformării online, propunând “un Cod de bune practici la nivelul UE, sprijin pentru o rețea independentă de verificatori ai veridicității informațiilor și o serie de acțiuni menite să stimuleze jurnalismul de calitate și să promoveze educația în domeniul mass-mediei“[v]. Iar amplificarea tehnologiei continuă să se manifeste prin mecanisme deluzorii, de cele mai multe ori instrumentate politic cu scopul manipulării : bots, algoritmi, big data, trolls, conturi false, articolele SEO[vi].

Sub auspiciile unei ere inundate informațional și ai cărei consumatori sunt tot mai vulnerabili dezinformării, se conturează un melanj între informațiile adevărate care pot fi verificate și informațiile false –fake news­– care ajung direct la receptorul opiniei publice și masei colective. Astfel, dozajul devine tot mai fin cu cât fluxul de fals e tot mai imperceptibil iar simptomele dezinformării tot mai greu de identificat, expunând consumatorul de conținut digital la riscurile decredibilizării și dificultatea demarcării liniei între veridicitatea și falsitatea știrilor.
Prin fenomenul de fake news, granița dintre realitate și ficțiune, dintre adevăr și fals devine din ce în ce mai insesizabilă, deschizând consumatorului o perspectivă binară asupra informației pe care o folosește.

Articol scris de Ionela Apostol

[i] https://www.news.ro/cultura-media/raport-freeex-in-2017-mass-media-a-jucat-un-rol-activ-in-tensionarea-relatiei-dintre-politicieni-si-cetateni-1922400903002018051218093254

[ii] https://www.theguardian.com/commentisfree/2018/feb/11/fake-news-long-history-beware-state-involvement

[iii] https://www.stopfake.org/en/about-us/

[iv] http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/adevarul-din-spatele-minciunilor-interviu-cu-marian-voicu

[v] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-3370_ro.htm

[vi] https://andyblackassociates.co.uk/wp-content/uploads/2015/06/fakenewsbots.pdf