*Soare Cristian-Cătălin

 

Implicaţiile strategice şi politice ale fenomenul fake news

Fenomenul fake news nu este atât de nou pe cât pare. Ştirile false au fost folosite din cele mai vechi timpuri cu scopul de a crea haos şi neîncredere, să compromită în mod special adversari politici sau militari. Propaganda și știrile false nu reprezintă o noutate, deoarece adevărata lor eficiență a putut fi văzută încă de la începutul secolului XX, când au fost utilizate cu precădere de regimurile totalitare în acțiunile lor politice și în perioada războaielor.

În zilele noastre, asemena secolului trecut, oamenii nu reprezintă nici mai mult, nici mai puțin de cât mijloacele prin care ştirile false se propagă. Ceea ce face diferenţa între prezent şi trecut, este tehnologia, internetul şi reţele de socializare, care au produs cele mai mari schimbări de la apariţia tiparului şi până în zilei noastre. Utilizarea rețelelor de socializare a făcut ca întreaga umanitate să asiste părtinitoare la un soi de „revoluție”, la „o reașezare” a modului în care informațiile circulă printr-un flux impresionant.

Pentru a nu cădea într-o capcană utilizând greşit termenul de ,,fake news’’, trebuie să cunoaștem bine și proprietatea conceptelor, deoarece nu ar trebui să punem automat etichete greşite tuturor știrilor sau informaţiilor difuzate publicului larg, prim mijloacele mass-media și social-media. Termenul a început să devină utilizat mult prea des în contexte mai degrabă politice. Dar existența unei confuzii pe această temă este destul de normală, deoarece oamenii se confruntă cu o masă foarte mare de informaţii pe care nu le pot filtra sau verifica rapid și eficient. Astfel, pentru a face puţină lumină asupra utilizării necorespunzătoare a termenului de „fake news”, putem  spune că unele știri false sunt „doar un pic false” sau false pentru un motiv argumentat şi legitim cum ar fi, spre exemplu, satira.[1]

Plecând de la acest argument, putem identifica două categorii de știri false: „fake news” și „false news”. Fals news-urile apar de cele mai multe ori în urma unei greșeli, intenţii comerciale sau erori de interpetare, comise de redactori în scopul de a trezi intersul publicului pentru o ştire. Fake news sunt acele ştiri sau articole mass-media care au drept obiectiv dezinformare în scopuri politice, sociale, economice și militare. Cu alte cuvinte, „fake news” sunt acele știri scrise şi gândite cu rea-credință pentru a influneţa un grup social, de cele mai multe ori într-o acţiune şi direcţie greşită.[2]

 

Strategia Federaţiei Ruse de subminiare a credibilităţii prin „fake news”

Încercările unui stat de a intervenii în probleme politice interne ale altui stat, au ca misiune atingerea simultană a cat mai multor obiective, dincolo de scopul general pe care toţi îl cunoaştem, de a îngreuna şi paraliza procesul de luare a deciziilor la nivelul unei națiuni. În domeniul informațiilor, aceste obiective sunt clasificate în trei mari categorii: afectarea mediului politic sau economic; subminarea coeziunii social și distrugerea sau deteriorarea încrederii în instituțiile democratice ale statului.

Ştirile şi informațiile infiltrate trebuie să pătrundă și să se adapteze pentru a supraviețui la nivelul percepțiilor  oamenilor într-o societate vizată, cât mai mult timp. Este important ca o informaţie eronată sau falsă în mod intenţionat să supravieţuiască cât mai mult în mentalul colectiv al unei societăţii, deoarece cei care le-au lăsat urmăresc să obțină cât mai multe avantaje tactice concrete. De exemplu, dacă vorbim despre instituţii media afiliate politic unui stat sau partid, concedierea unei figuri publice sau expunerea mediatică a unei anumite probleme, sunt câteva dintre rezultate pe care le urmăresc iniţiatorii propagandei.[3]

Este foarte important să înțelegem obiectivele asumate de strategii Kremlinului, prin interferența lor în probleme interne ale altor state, precum și modul în care Rusia este dispusă să apeleze la actori și elemente non-statale pentru a-şi atinge ambiţiile politice şi strategice. La fel, cum aceste aspecte rezonează în mass-media de limbă rusă, fiind folosită ca instrument de amplificare a narațiunilor dezinformatoare.

În prezent, cel mai analizat și mai controversat exemplu intervenţie politică îl reprezintă alegerile prezidențiale din 2016 în Statele Unite, unde se presupune că Rusia s-ar fi implicat politic în campania electorală pentru a-l ajuta pe Donald Trump să devină cel de-al 45-lea preşedinte american.

Există, totuși, un detaliu destul de fin care lipsește, de cele mai multe ori, din analizele occidentale cu privire la imixtiunii electorale ale Rusiei. Spun asta, deoarece sunt foarte multe dezacorduri când vine vorba de rolul implicării şi susţinerii acordate de Rusia în campania electorală lui Donald Trump, unii experţi pretinzând că susţinerea a fost semnificativă, în timp ce alții îl scuză.[4]

Cel mai răspândit fake news despre susținerea lui Donald Trump de către Papa Francisc a fost creat de un român – Ovidiu Drobotă. Dezinformarea a fost virală pe rețelele sociale pe parcursul alegerilor prezidențiale din Statele Unite (noiembrie 2016) fiind lansată pe Twitter de site-ul EndingTheFed. com

Sursa: Facebook

În urma dezbaterii intens şi a schimbului de idei inutile pe marginea acestui subiect, experții și analiștii politici au ajuns să piardă din vedere adevăratul obiectiv propagandistic al Federației Ruse. Indiferent dacă intervenţia din campania electorală a influențat sau nu alegerile, strategia politică construită în laboratoarele propagandei de la Moscova și-a atins obiectivul principal, şi anume a subminat cu ajutorul ştirilor false (fake news) credibilitatea pe viitor a tuturor alegerilor libere și corecte care vor mai avea loc în SUA. Totodată, obiectivul a constat şi în deteriorarea încrederii cetăţenilor americani, dar mai ales a celor din întreaga lume, în instituții politice naţionale şi internaţionale.[5]

Kremlinul, prin intermediul ştirilor false şi al propagandei, a reușit să creeze o stare de instabilitate şi incertitudine în sfera politică, dar a vrut să demonstreze şi faptul că prin intermediul acestor instrumente este capabilă să alimenteze clivajele culturale, sociale şi politice, promovând la nivelul maselor discursuri rău-intenționate şi destabilizatoare. Inducerea unei stări de haos și instabilitate sau acapararea agresivă a presei sunt doar câteva din metodele la care președintele Putin a recurs pentru a-şi îndeplini două sarcini importante.

Prima sarcină constă în a le arăta propriilor cetăţeni că restul lumii, în special Occidentul (Statele Unite și Uniunea Europeană) nu sunt cu nimic mai bune decât Federaţia Rusă. Scopul Kremlinului constă în a le arăta ruşilor ca lumea occidentală se află într-o stare continuă de haos. UE și SUA fiind instabile din punct de vedere politic, corupte, cu o clasă politică dubioasă și lipsită de moralitate.

A doua sarcină ţine foarte mult de distragerea atenției publicului intern de la eșecurile cu care ţara lor se confruntă și concentrarea atenției acestora asupra problemelor altor națiuni, așa cum o face de ani buni mass-media controlate de stat. Kremlinul a văzut că poate justifica starea economică deteriorată a țării, calitatea vieții destul de precară precum și corupția endemică resimțită de cetățenii ruși le nivelul tuturor palierelor, mai ales prin externalizarea vinei asupra SUA, UE, CIA, NATO, Illuminati etc.

Astfel, Kremlinul a avut grijă se le inducă cetățenilor ruși ideea că prin sancţiunile economice şi militare, aceşti trei actori internaţionali vor să împiedice Federația Rusă să se dezvolte normal din punct de vedere economic, social şi administrativ.[6]

 

Când fake news-ul devine o armă strategică de importanţă naţională

Externalizarea vinei dincolo de graniţele naţionale este parte a unei mari strategii a Rusiei de a combina soft-power cu obiectivele politice naţionale într-o campanie clandestină și insidioasă de subminare a altor state. Acest aspect este parte a noului război hibrid (hybrid warfare) pe care Rusia îl poartă şi poate fi regăsit în recenta doctrină a generalul Valery Gerasimov – șeful Statului Major General al Rusiei, într-un document redactat în anul 2013, care subliniază şi pune accentul o teorie hibridă a războiului prin intermediari (proxy).[3]

Putem considera acest document fiind cea mai utilă şi mai importantă articulare a noii strategii militare a Rusiei, deoarece prezintă o perspectivă a războiului total care pune aspectele politice ale războiului în același spectru de obiective pe termen lung. Abordarea pe care o găsim în această doctrină este una de tip „gherilă” și se desfășoară pe toate fronturile, recurgând la o serie de instrumente, cum ar fi: atacurile cibernetice, mass-media, scurgerile de informaţii secrete, știri false, mijloace militare convenționale și asimetrice, operațiuni psihologice (PsyOps) etc.

Aşa-zisa „Doctrină Gerasimov” nu a făcut de cât să pună bazele unui cadru care să vină în sprijinul acestor noi instrumente. În doctrină se precizează că tacticile non-militare nu sunt componente auxiliare ale forței, ci modul preferat prin care poţi câștiga. Acestea fiind, de fapt, elemente ale războiul real: ,,Spațiul informațional deschide posibilități largi asimetrice pentru reducerea potențialului de luptă al inamicului”.[7]

Nu încape nicio urmă de îndoială că, în prezent, ne confruntăm cu o campanie de subversiune, măsuri active propagandistice sub acoperire politică, toate acestea fiind în mare parte orchestrate din Moscova. Toată această strategie de interferenţă politică a Kremlinului are un obiectiv politic larg, prin intermediul informaţiilor şi ştirilor false, de a distrage atenția și de a demoraliza cetăţenii din statele în care Rusia are interese politice majore. În mare parte, operaţiunile politice care urmăresc să atingă anumite scopuri sunt coordonate direct de administrația prezidențială de la Moscova. [8]

Mijlocul şi instrumentul cel mai important, în care Rusia a investit resurse financiare considerabile, prin care guvernul rus răspândeşte chirurgical mesaje şi ştirile false, este internetul (ciberspațiul). Aici găsim o prezenţă stabilă a mass-media ruse, în special datorită reţelelor de socializare.

Crearea și menţinerea controlului asupra propagandei de către Kremlin a cunoscut o evoluţie substanţială odată cu creşterea importanţei internetului şi creşterea gradului de interconectivitate la nivel global, cu accent tot mai important pe însemnătatea proliferării unor mijloace hibride de luptă împotriva credibilității presei main-stream. Acest lucru s-a putut observa în ultimi ani în eforturile pe care Rusia le-a depus pentru a pune bazele unei rețele mass-media la nivel internațional, care să ofere aparența unui jurnalism profesionist, precum RT sau rețeaua Sputnik International, dar în esență aceste două trusturi media operează ca instrumente de propagandă și dezinformare ale Kremlinului. Guvernul rus este, de asemenea, cel mai puternic investitor în acest sector, (dacă nu în mod direct, atunci prin oameni de afaceri foarte influenți şi apropiaţi de cercurile politice) în mass-media online, utilizând tactici de aplificare a narațiunilor dezinformatoare prin „bots” și „trolls” [9].

Toate eforturile şi investiţiile finaciare au dus la constituirea unei mari reţele de dezinformare care este alcătuită din numeroase ,,fabrici de troli”. Un exemplu în acest sens îl reprezintă ,,fabrica de troli” sub egida Agenția de Cercetare pe Internet (Internet Research Center/Internet Research Agency) cu sediul în St. Petersburg, fiind una dintre numeroasele „fabrici online” în care s-a investit aproximativ 2,3 miloane de dolari, transformată mai târziu într-un gigant media ce avea ca obiect de activitate exploatarea a numeroase site-uri de știri care acoperă întregul ciberspațiu.[10]

Sediul „fabricii de troli” pro-Kremlin din Sankt Petersburg coordonată de bucătarul-șef al președintelui rus, oligarhul Evgheni Prigojin.

Sursa: INDIEGOGO

Un alt obiectiv, aparent nou, prin care Moscova încearcă să-și justifice mai mult sau mai puţin acţiunile, se referă la angajamentul guvernului rus „de a consolida poziția mass-media. Trusturile de presă din Rusia continuă să joace un rol destul de important în sprijinirea activităților de politică externă a Rusiei. Cu toate acestea, introducerea suportului mediatic ca parte a conceptului de politică externă este probabil legat de percepția Moscovei că Occidentul a ajuns să se implice într-un război hibrid, subminând astfel Kremlinul și interesele sale politice în străinătate.[11]

Prin urmare, acest obiectiv de a da o importanță mai mare mass-media ar putea constitui un semn de recunoaștere pe care Rusia îl acordă ideii de soft power, devenind un instrument esențial al politicii sale externe.

 

Ucraina, poligon de testare al dezinformării

Dar toată această strategie a dezinformării şi noul mod de propagare a informațiilor false, la care Rusia a ajuns să recurgă şi pe care le-a îmbunătățit, nu au început cu alegerile din Statele Unite, ci mult mai devreme, în 2014, odată cu războiul din Ucraina.

În februarie 2015, soldaţii din armata ucraineană au început să primească mesaje SMS anonime pe telefoanele lor mobil. „Tovarășii voștri din apropiere și-au părăsit deja pozițiile, așa că ar trebui să le părăsiţi şi voi pe ale voastre”, așa arăta unul din mulțimea de SMS-uri primite de soldaţii ucraineni din Crimeea. Mesajele au susținut, de asemenea, că președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, precum și comandanții militari ai armatei ucrainene, şi-ar fi „trădat” soldații. Ulterior, conducerea armatei ucrainene au ajuns la concluzia că forțele militare ruse au preluat rețeaua locală de telefoane mobile cu ajutorul unor stații de bruiaj. Mesajele SMS care au fost trimise soldaţilor au fost doar o mică parte dintr-o operațiune psihologică amplă îndreptată împotriva trupelor ucrainene.

Captură de pe ecranul unui telefon cu un sms trimis chipurile de compania de telefonie Kyivstar  soldaților ucraineni cu scopul de a disemina ura față de „gărzile naționale” din Ucraina, care ar adăposti extremiști și neo-naziști. De fapt, este vorba de una dintre operațiunile psihologice inițiate de strategii Kremlinului în Ucraina de Est.

Sursa:  InformNapalm via AP

Acest tip de operaţiune psihologică (PsyOps) nu este deloc nouă, ea fiind doar adaptată la noile mijloace de comunicare în masă. Răspândirea de SMS-uri seamănă cu răspândirea de pliante propagandistice aruncate din avion, o tehnică de război psihologică din Primul și al Doilea Război Mondial, fiind folosită ca mijloc de a demoraliza trupele inamicului.

Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, declara la un moment dat că ţara sa ar fi o ţintă prioritară şi că a experimentat cele mai agresive metode şi tehnici de dezinformare folosite de Kremlin. „Trei ani în agresiunea Rusiei, am experimentat fiecare metodă și tehnică a Kremlinului” precizând că „Moscova și-a început campaniile în Crimeea și Ucraina de Est, în special sub manipularea subtilă a informațiilor”.

Utilizarea combinată a propagandei și a războiului cibernetic pentru a susține operațiunile militare pe teren, nu reprezintă altceva de cât semne distinctive ale războiului hibrid pe care Rusia îl poartă atât pe timp de pace, cât şi în timpul conflictelor militare sau non-militare.

În septembrie 2014, generalul american Philip Breedlove, care a devenit mai târziu comandant suprem al trupelor NATO din Europa, a numit războiul hibrid purtat de Rusia în Ucraina „cel mai uimitor război informațional pe care l-am văzut vreodată în istoria războiului informațional”, iar jurnalistul ucrainean şi veteran de război al bătăliei de la Debaltseve din 2015, Viktor Kovalenko, vine în completarea afirmației generalului Breedlove, spunând că „știrile false sunt o armă”, argumentând în acelaşi timp că „am văzut de la bun început cum rușii folosesc știri false împotriva trupelor ucrainene pe front”. [12]

Războiul hibrid este o armă strategică şi o interpretare modernă a Rusiei a unei doctrine militare sovietice numită „bătălie profundă” (glubokaya operatsiya), în care operațiunile militare se extind şi pătrund adânc dincolo de linia frontului, atacând teritoriul unei țări inamice prin intermediul unor operaţiuni de subminare şi distragere a atenţiei, în scopul de a împiedica capacitatea acesteia de a purta un război. Putem afirma că Kremlinul a folosit războiul din Ucraina ca pe un prim poligon de testare al noilor sale instrumente, tehnici şi capabilitaţi de a purta un război hibrid ca „război unic” al secolului al XXI-lea, pe care mai apoi să-l poată folosi împotriva Statelor Unite și a Uniunii Europene, dar şi împotriva altor actori şi organizaţii internaţionale.

 

Câteva concluzii

Acţiunile de propagandă şi dezinformare nu pot fi combătute prin constrângerea sau limitarea exclusivă a unor organisme media ale adversarului. În cazul Rusiei, principala provocare nu este de a reduce cu forța fluxul informațional fals pe care Kremlinul îl oferă, ci mai degrabă de a gestiona dezbaterea pe care ştirile şi informaţiile false le generează doar prin simpla lor existență. Astfel, inundarea mass-media şi a reţelelor de socializare cu ştiri false fabricate de strategii ruși pot fi considerate operațiuni ale unui război informaţional, menit să slăbească coeziunea socială și sistemele politice ale adversarilor.

Obiectivul general al politicii externe pe termen lung a Rusiei este acela de a slăbi adversarii, în special țările din proximitatea granițelor sale, inclusiv statele-membre NATO și cele în curs de aderare, prin orice mijloace disponibile, iar războiul informațional vizează în acest context coeziunea socială și sistemele politice ale statelor respective.

*Articol scris de Soare Cristian-Cătălin

 

[1] Elle Hunt, ,,What is fake news? How to spot it and what you can do to stop it”, The Guardian, 17.12.2017, disponibil la: https://www.theguardian.com/media/2016/dec/18/what-is-fake-news-pizzagate, accesat la data: 07.06.2018

[2] Andrei Manolescu , „Minte-mă frumos. Fenomenul fake news-Ne plac minciunile”, Dilema Veche, 2-8.11.2017, disponibil la: http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/ne-plac-minciunile, accesat la data: 07.06.2018

[3] Boris Toucas, ,,Exploring the Information-Laundering Ecosystem: The Russian Case”, Center for Strategic and International Studies (CSIS), 31.08.2017, disponibil la: https://www.csis.org/analysis/exploring-information-laundering-ecosystem-russian-case, accesat la data: 01.09.2018

[4] Jonathan Masters, ,,Russia, Trump, and the 2016 U.S. Election”, Council on Foreign Relations (CFR), 26.02.2018, disponibil la: https://www.cfr.org/backgrounder/russia-trump-and-2016-us-election, accesat la data: 01.09.2018

[5] Press Release, ,,Remarks: Chairman Royce on Russia’s Efforts to Undermine Democratic States”, Foreign Affairs, 03.09.2017, disponibil la: https://foreignaffairs.house.gov/press-release/remarks-chairman-royce-on-russias-efforts-to-undermine-democratic-states/, accesat la data: 02.09.2018

[6] Eugene Rumer, ,,Russia and the West in a New Standoff”, Carnegie Endowment for International Peace, 14.06.2017, disponibil la: http://carnegieendowment.org/2017/06/14/russia-and-west-in-new-standoff-pub-71250 accesat la data: 03.09.2018

[7] Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse, ,,Concept of the Foreign Policy of the Russian Federation”, aprobat de Președintele Federației Ruse V. Putin la data de 12.02.2013, disponibil la: http://www.mid.ru/en/foreign_policy/official_documents/-/asset_publisher/CptICkB6BZ29/content/id/122186 accesat la data: 03.09.2018

[8] Molly K. Mckew, ,,The Gerasimov Doctrine-It’s Russia’s new chaos theory of political warfare. And it’s probably being used on you”, disponibil la: https://www.politico.eu/article/new-battles-cyberwarfare-russia/, accesat la data: 04.09.2018

[9] Mark Galeotti, ,,I’m Sorry for Creating the ‘Gerasimov Doctrine”, Foreign Policy, disponibil la: http://foreignpolicy.com/2018/03/05/im-sorry-for-creating-the-gerasimov-doctrine/, accesat la data: 04.09.2018

[10] Todd C. Helmus, Elizabeth Bodine-Baron, Andrew Radin, ,,Russian Social Media Influence-Understanding Russian Propaganda in Eastern Europe”, RAND Corporation, Santa Monica, pp.1-2, disponibil la https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR2200/RR2237/RAND_RR2237.pdf, accesat la data: 04.09.2018

[11] Patrick Savage, ,,Russian Social Media Information Operations. How Russia has Used Social Media to Influence US Politics”, The American Security Project (ASP), octombrie 2017, pp 3-4, disponibil la https://www.americansecurityproject.org/wp-content/uploads/2017/10/Ref-0206-Russian-Social-Media-Information-Operations.pdf, accesat la data: 05.09.2018

[12] Sputnik, ,,Russian Military Experts to Develop ‘Soft Power’ Concept – Reports”, disponibil la: https://sputniknews.com/russia/201603011035564527-russia-soft-power-hybrid-warfare/, accesat la data: 05.09.2018

[13] https://www.dailysignal.com/2017/03/30/in-ukraine-russia-weaponizes-fake-news-to-fight-a-real-war/