*Andrei Drăguț

Comunicarea în masă din lumea de astăzi este luată cu asalt de informaţie, trăim într-o lume în care mijloacele şi numărul transmiţătorilor au atins un nivel greu de calculat şi analizat pentru consumatorul de informaţie obişnuit. Fără îndoială, lumea în care trăim este una dominată de informaţie.

Evoluţia mijloacelor de comunicare în masă au atins un nivel greu de prevăzut în urmă cu un deceniu, oricine poate genera informaţie pentru oricine, oricând şi de oriunde de pe glob.

Existenţa unui număr însemnat de mijloace de diseminare a informaţiei, în special în mediul online, face ca aprecierea calităţii textelor din mediul să fie tot mai grea iar inducerea în eroare şi dezorientarea în rândul publicului devine tot mai frecventă. Aparatul critic, capacitatea de informare corectă şi reperele devin în lumea de astăzi tot mai relative sub atacul informaţional al materialelor cu o calitate adesea îndoielnică.

Oamenii de astăzi citesc tot mai puţin cărţi, ziare şi reviste presaţi de timp, bani şi stresul nevoilor de zi cu zi, este tot mai greu pentru mulţi să aibă timpul necesar parcurgerii unor materiale lungi şi care necesită un timp dedicat de gândire.

Mulţi oameni, chiar din ţări cu tradiţie în arta condeiului şi unde presa are o istorie bogată, au ajuns să obţină majoritatea informaţiilor de la televizor sau din mediul online. Schimbarea mediilor de informare nu reprezintă o problemă în sine. Lumea evoluează şi tehnologia la fel. Problema, însă, apare atunci când trebuie să facem selecţia surselor de informare şi a materialelor pe care acestea le promovează, unde este necesar un aparat critic bine consolidat pentru a putea face distincţia între materialele informative adevărate şi cele fabricate, între articolele utile şi cele lipsite de valoare făcute doar pentru a ne atrage click-ul.

Ştirile contrafăcute şi propagandă au o istorie lungă aşa că era lesne de înţeles că într-o lume în care comunicarea virtuală cunoaşte o dezvoltare fabuloasă acestea vor utiliza şi noile mijloace de comunicare pentru a ajunge la mintea şi sufletul publicului.

 

Scurt istoric al fenomenului fake news

Fenomenul fake news este legat de apariţia tiparniţei şi posibilitatea diseminării în masă a informaţiei. Un caz cunoscut de fake news are loc în oraşul Trent din Italia în anul 1475.[1]

Spre sfârşitul seculului al XIX-lea apărea în Statele Unite ale Americii jurnalismul galben. Jurnalismul galben a apărut în New York din războiul pentru tiraj dintre New York World, publicaţia lui Joseph Pulitzer, şi New York Journal, ziarul lui William Randolph Hearst.[2] Cele două publicaţii au fost acuzate de critici de distorsionarea sau exagerarea intenţionată a ştirilor, cu scopul de a crea senzaţie şi a creşte numărul cititorilor. În ciuda faptului că cele două publicaţii întocmeau şi materiale serioase,  documentare corespunzător şi cu impact social benefic, Pulitzer şi Hearts au continuat să utilizeze senzaţionalul mult timp.[3]

Jurnalismul galben este o specie a jurnalismul caracterizată prin ştiri slab documentate sau, complet inventate, cu titluri care crează emoţie, care folosesc imagini ce induc în eroare publicul şi promovează personaje banale drept vedete, cu crime transformate în subiecte alambicate, materiale despre adulter, nuditate şi scandaluri exagerate.

Un material editorial care poate contribui la inducerea în eroare a publicului este reprezentat de articolele advertoriale. Termenul de advertorial este cunoscut încă din 1917, şi este definit ca un mix între reclamă şi editorial.[4] Advertorialele sunt o formă de reclamă care au forma unui articol sau material informativ asemănător ca formă celorlalte disponibile în respectiva publicaţie sau platformă. Și n-ar fi nicio problema existența unor astfel de materiale dacă ar exista precizarea caracterului publicitar al respectivului material, dar asta nu se întotdeauna în mediul online.

 

Influenţarea publicului în prezent

Un articol din Adevărul din 2006 arăta că reţeta reclamelor mascate care era deja bine cunoscută în străinătate a ajuns să ocupe o parte importantă în paginile de internet româneşti.[5]

Trebuie menţionat că reclamele mascate nu apar doar în mediul online, acestea pot apărea şi la posturi de televiziune. În 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a somat în bloc cinci televiziuni pentru încălcarea cu premeditare a legii privind publicitatea.[6]

În trecut poate că era mai uşor de făcut distincţia între sursele de informare şi a calităţii materialelor pe care le promovează, a materialelor adevărate şi a celor false sau a celor cu scop vădit propagandistic.

În 2014, într-un raport al NY Times, se vorbea de trecerea de la modelul jurnalismului clasic în care articolele sunt îmbunătăţite şi abia apoi devin bune de tipar la adoptarea modelului „produsului minim funcţional” lucru posibil în special în mediul online unde orice articol poate cunoaşte mai multe modificări pe parcurs.[7] Observăm că pe lângă la volumul enorm de informaţie are loc şi un fenomen al transformării modului în care se practică jurnalismul.

Internetul ne-a deschis noi orizonturi către lume, favorizează exprimarea liberă şi comunicarea. Din păcate tot internetul a devenit şi unul din pricipalele medii de comunicare şi răspândire a fenomenului post adevăr.

Dicţionarul Oxford a decis, în 2016, „post-truth” ca fiind cuvântul anului. Termenul face referinţă la „circumstanţe în care faptele obiective sunt mai puţin importante în a influenţa opinia publică, decât apelul la emoţii şi convingeri personale.”[8]

Ca reacţie la aceste fenomene, Comisia Europeană a realizat în luna februarie Flash Eurobarometer 464 despre fake news şi sursele media la nivelul celor 28 de state membre, publicat în martie 2018.

Majoritatea respondenţilor chestionaţi au încredere totală sau tind să aibă încredere în ştirile pe care le primesc prin: radio (70%), TV (66%), presă scrisă (63%). Totuşi, mai puţin de jumătate (47%) au încredere în ziarele şi revistele online, proporţii chiar mai mici se întâlnesc când vine vorba de încrederea în site-urile de video hosting sau podcast (27%) şi în platforme sociale sau de mesagerie (26%).[9]

Mai mult de o treime din respondenţii (37%) Flash Eurobarometer 464 susţine că se loveşte zilnic sau aproape în fiecare zi de fake news. Pe de altă parte, din totalul de respondenţi 71% sunt total sau oarecum siguri că pot identifica articolele fake-news. De asemenea, 85% dintre europeni consideră că existenţa fake-news este un lucru care le afectează ţara, iar 83% consideră că fenomenul reprezintă o problemă pentru democraţie.[10]

Comisia Europeană a propus pe 26 aprilie 2018 o serie de măsuri pentru combaterea dezinformarea online, printre acestea un Cod de bune practici la nivelul UE cu privire la dezinformare, sprijin pentru o reţea independentă de verificare a veridicităţii informaţiilor şi alte acţiuni pentru stimularea jurnalismului de caltate şi promovarea educaţiei în domeniul mass-media.[11]

 

Complexitatea accentuată a fenomenului  în epoca digitală

Într-o era digitală a democratizării absolute a capacităţii de a transmite orice informaţie la scară largă, oricine îşi poate construi o lume virtuală dominată de adevărul care îi convine. Aceste lumi virtuale pot fi cel mai uşor percepute pe reţelele sociale unde asistăm la explozia „bulelor sociale” care pot deveni extrem de periculoase pentru informarea corespunzătoare şi pot duce în mod inconştient la promovarea fenomenului de fake-news.

Toţi trăim şi funcţionăm într-o oarecare măsură în diferite bule sociale, ele ne ajută să relaţionăm cu oameni cu obligaţii şi interese comune profesionale sau de altă natură. Totodată, bulele sociale ne scad capacitatea de a percepe realitatea aşa cum o percep cei aflaţi în alte bule şi ne reduc semnificativ capacitatea de dialog cu aceştia.

Bulele sociale crează un sentiment de confort în care te simţi protejat şi unde discursul adesea este unul similar, chiar omogen. Problema este că această zonă de confort te izolează într-o mare măsură de situaţiile cu care se confruntă alte persoane şi despre care nu ştii prea multe.

Tehnologia ne oferă, prin intermediul reţelelor de socializarea, posibilitatea de a interacţiona cu uşurinţă cu persoane necunoscute, iar adesea oamenii adăugă ca prieteni persoane cu idei similare cu care altfel nu ar putea intra în contact. Astfel apar bulele sociale virtuale sau „echo chambers”, adevărate realităţi paralele, care îţi pot fi în egală măsură extrem de utile sau dăunătoare. Bulele sociale virtuale te pot face extrem de uşor să cazi pradă materialelor de tip fake-news. Pe reţelele sociale dezinformarea poate veni fără o intenţie în acest sens şi de la prieteni sau alte persoane de încredere.

Realităţile paralele din bulele sociale vin adesea în contradicţie, cu realitatea obiectivă, cu adevărul şi în multe cazuri reuşesc să îl pună sub semnul întrebării.

Într-un studiu intitulat „Echo chambers on Facebook” realizat de Walter Quattrociocchi, Antonio Scala şi Cass R. Sunstein se arată că utilizatorii au tendinţa de a promova ideile pe care le agrează şi care le confirmă proprile ideei. De asemenea, are loc  apariţia unor grupuri polarizate în care utilizatorii au tendinţa să asimileze doar naraţiunile care le confirmă proprile convingeri şi să ignore tot ce este în aparentă contradicţie.[12]

Internetul este plin de site-uri, forumuri, blog-uri, pagini şi utilizatori care generează sau răspândesc articole de o calitatate îndoielnică, eronată sau chiar materiale false. Mediul online este împânzit de titluri care conţin „a uimit lumea”, „secretul care”, „n-o să-ţi vină să crezi”, „ultimul secret”, „uluitor”, „incredibil”, „cutremur”, „şocant”, şi alte cuvinte sau formule care atrag cititorul stârnind emoţie şi crează senzaţia unei informaţii extrem de importantă.

Rezultatele sunt evidente. Aparatul critic are de suferit sub asaltul numărului mare de surse diferite care emit informaţii contradictorii referitoare la aceeaşi temă sau acelaşi eveniment. Lucruri şi evenimente sunt răstălmăcite şi capătă alte sensuri. Lucruri şi evenimente care nu au existat niciodată devin realitate şi subiecte de discuţie.

Tot mai mulţi ajung să fie induşi în eroare de materialele pe care le citesc sau le vizionează pentru uită să se întrebe dacă materialul pe care îl parcurg sau urmăresc este unul adevărat.

 

 

Presiunea exercitată de fake news asupra presei tradiţionale şi dificultăţile în combaterea fenomenului fără afectarea libertăţii de exprimare

Este adevărat că acest asalt informaţional a curpins şi presa mai serioasă presată de propriile nevoi de natură economică. Există studii care arată în mod clar faptul că ştirile false se răspândesc mai repede decât cele adevărate. Interesant este de ştiut faptul că ştirile false de natură politică sunt mai virale decât orice alt fel de ştire. 

Există oameni care condamnă doar sursele acestor materiale, boţii pe care îi utilizează şi spun că că ar fi nevoie de surse corecte, informative, non-propagandistice problema este că deşi boţii au o contribuţie în răspândirea ştirilor false, oamenii sunt cei care le fac cu adevărat virale.[13]

Un element pe care trebuie să îl înţelegem când vorbim despre fenomenul fake-news este că nu toţi cei care propagă astfel de materiale sunt conştienţi de acest lucru chiar dacă vorbim despre oameni care administrează site-uri sau blog-uri.

Într-un articol realizat de cei de la Vice în care au intervievat persoane care deţin sau administrează diverse site-uri aflate pe unele liste de fake-news vedem că aceştia neagă că ar distribui fake-news şi ridică, pe bună dreptate, problema legitimităţii celor care fac liste cu site-uri acuzate că distribuie fake-news.[14] Site-urile sau aplicaţiile care vor să combată fenomenul fake-news ar trebui să prezinte în mod detaliat informaţii cu privire la motivaţia pentru care apreciază diverse site-uri sau articole drept promotoare de fake-news, precum şi să prezinte dovezi concrete. Trebuie înţeles de toţi cei care vor să combată fenomenul fake-news că simpla creare a unor liste, aplicaţii sau pluginuri care oferă doar avertizări detalii şi dovezi este riscantă şi poate duce la forme de cenzură.

Libera exprimare este fundamentală pentru apărarea libertăţii, semnalarea abuzurilor şi informarea populaţiei. În societatea modernă asistăm graţie internetului la dezvoltarea unor forme alternative de media şi la noi forme de jurnalism: cyber jurnalism  sau jurnalism digital, jurnalism comunitar, jurnalism civic, jurnalism cetăţenesc sau participativ. Mediile online şi noile surse de comunicare au adus în atenţia publicului informaţii despre cazuri de corupţie, abuzuri alte teme sociale, şi au mobilizat un număr însemnat de oameni pentru diferite cauze.[15]

Faptul că în 2017, la nivel global, 46 de jurnalişti au fost ucişi este un semnal că că informarea publicului aduce adesea riscuri dintre cele mai grave.[16] Acesta este unul din motivele pentru care protejarea identităţii este în anumite cazuri o necesitate.

 

Distincţia între fake şi false news

Sporirea surselor aduce în chip automat cu sine şi creşterea materialelor disponibile pentru public fie că vorbim despre materiale reale sau despre materiale aparţinând uneie din cele categorii false.

Există două categorii importante de materiale false: fake news şi false news. Este important ca fiecare să putem distinge între cele două, însă este cu atât mai important pentru cei din poziţii de mare responsabilitate.

False news sunt materiale care apar din greşeală, prostie ori din intenţia unui câştig comercial sau de popularitate. Fake news sunt materiale care urmăresc să schimbe percepţia despre propria ţară, cultură, să scadă coeziunea socială ,să dezinformeze în scop politic, militar sau economic.

Dacă în categoria celor care fabrică false news putem găsi oameni mai mult sau mai puţin profesionşti când discutăm despre fake news acestea sunt create în majoritatea cazurilor de oameni şi instituţii mult mai bine organizaţi şi cel mai adesea profesionişti. Materiale de tip fake news create de aceştia urmăresc să îi facă pe oamenii din ţara sau regiunea ţintă să adopte decizii colective care sunt în totală contradicţie cu interesele lor.

Fenomenul ştirilor false este unul larg răspândit la nivel global pentru că profită de curiozitatea şi interesul omului pentru senzaţional, de reacţiile emoţionale, de efortul tot mai puţin depus pentru analiză individuală şi de aparatul critic afectat tot mai mult de realităţile virtuale construite în bulele sociale.

 

Gândirea critică şi responsabilitatea individuală

Pentru combaterea eficientă a materialelor fake este necesară cultivarea gândirii critice, înţelegerea responsabilităţii pentru materialele scrise şi cele promovate, informarea publicului despre modurile de verificare a informaţiei, informarea cu privire la bulele sociale. Utilizatorii trebuie să înţeleagă necesitatea de a include în lista de prieteni şi în grupuri persoane care au alte opinii şi surse de informare decât cele care ne fac să ne simţim confortabil.

Fake News a devenit posibil la scară largă pentru că, în mod paradoxal, în timp ce internetul a deschis o fereastră către lume, oamenii au ales să se închidă în bule confortabile. Acolo au simţit că majoritatea le împart punctele de vedere, că dacă scriu sau postează ceva mai controversat nu îi va critica nimeni, ba chiar vor primi like-uri şi comentarii favorabile.

În ceea ce priveşte responsabilitatea pentru stoparea fenomenului fake-news respondenţii Flash Eurobarometer 464  consideră că aceasta aparţine jurnaliştilor (45%), autorităţilor naţionale (39%), managementului de presă (36%), cetăţenii (32%), reţelele sociale (26%), instituţiile europene (21%) şi organizaţiile non-guvernamentale (15%).[17]

Este evident că cel puţin în ceea ce îi priveşte pe respondenţi nu există o viziune majoritară în ceea ce priveşte o posibilă soluţie. Înţelegem de aceea că responsabilitatea personală pentru o informare corectă este fundamentală.

În încheiere, există mijloace democratice de combatere a fake-news şi ele se regăsesc exact printre cele mai importante valori democratice: libertatea, responsabilitatea, dreptatea, proprietatea, pluralismul şi reprezentativitatea.

De asemenea, există unelte prin care informaţiile pot fi verificate din alte surse, există ghiduri anti-fake, au fost şi se mai pot organiza cursuri şi/sau campanii de informare prin care utilizatorii pot învăţa cum să se protejeze şi să contribuie la combaterea fenomenul fake-news.

Să sperăm că tot mai mulţi participanţi ai realităţilor virtuale vor învăţa rapid să discearnă între materialele adevărate şi cele false, şi că vor deveni mult mai responsabili în alegerea şi diseminarea informaţiilor pe care le parcurg.

Material scris de Andrei Drăguț

Foto: “The Yellow Press”, de L. M. Glackens – caricaturizarea lui William Randolph Hearst ca un nebun ce distribuie povești senzaționale

[1] https://www.politico.eu/article/fake-news-elections-trump-media/

[2] http://iml.jou.ufl.edu/projects/Spring04/Vance/yellowjournalism.html

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Yellow_journalism

[4] https://www.merriam-webster.com/dictionary/advertorial

[5] http://adevarul.ro/news/societate/internetul-saturat-reclame-mascate-1_50abd3b67c42d5a66380c6bb/index.html

[6] https://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7126610-reclamele-mascate-atrag-somatie-bloc-pentru-cinci-canale-cna-posturile-incalca-legea-premeditare.htm

[7] http://larics.ro/stiri-false-si-post-adevar-pe-piata-sentimentelor-de-dinozaur/

[8] https://en.oxforddictionaries.com/word-of-the-year/word-of-the-year-2016

[9] http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/survey/getsurveydetail/instruments/flash/surveyky/2183

[10] Ibidem.

[11] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-3370_ro.htm

[12] https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2795110

[13] https://www.libertatea.ro/stiri/cel-mai-mare-studiu-din-istorie-arata-cat-de-usor-se-rasandesc-stirile-false-2171231

[14] https://www.vice.com/ro/article/ypkz4g/am-vorbit-cu-oamenii-din-spatele-unor-site-uri-din-romania-acuzate-ca-raspandesc-stiri-false

[15] http://www.projects.socialsciences.manchester.ac.uk/global-social-challenges/2017/06/07/the-use-of-social-media-and-the-internet-in-recent-protest-movements/

[16] https://cpj.org/data/killed/2017/?status=Killed&motiveConfirmed%5B%5D=Confirmed&type%5B%5D=Journalist&start_year=2017&end_year=2017&group_by=location

[17] http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/survey/getsurveydetail/instruments/flash/surveyky/2183