Categories
Analize Video

Cum instrumentalizează propaganda rusă autostrada Gdansk-Constanţa

Relaţia României cu Statele Unite ale Americii a devenit de foarte mult timp una din principalele ţinte ale propagandei ruse în ţara noastră, iar astfel de narative sunt prezente, sub o formă sau alta, în diverse publicaţii, unele dintre ele chiar din mainstreamul presei româneştei.

Pe acest fond, anunţul ambasadorului SUA la Bucureşti, Adrian Zuckerman, privind autostrada Gdansk-Constanţa a devenit fie un subiect de bucurie pentru unii, fie un motiv de a construi falsuri narative pentru alţii, în încercarea de a slăbi imaginea SUA în România.

Spre exemplu, materialul cu titlul ”Mega GOGOAȘA lui Zuckerman sfidează inteligența românilor” manipulează prin asumarea conștientă a unei dezinformări probabil involuntare ajunsă în presa românească – aceea că anunțata de către ambasadorul american la București autostradă între Constanța și Gdansk va trece prin județele Moldovei – drept adevăr, în sensul în care exact acesta ar fi fost conținutul anunțului lui Adrian Zuckerman. Cu toate acestea, ambasadorul SUA nu a dat niciun detaliu legat de traseul autostrăzii (și a căii ferate), nu a afirmat vreodată că aceasta ar trece prin Ucraina, așa cum lasă să se înțeleagă autorul materialului ca să poată folosi acest argument (că este improbabil acest scenariu) pentru a ridiculiza întregul proiect. Argumentele autorului, de altfel, nu spun nimic concludent despre motivele care i-ar putea face pe cititori să creadă că propunerea ambasadorului SUA este o ”gogoașă”. Acestea fac parte din registrul manipulatoriu obișnuit al propagandei ruse, axându-se pe denigrarea SUA: ” în condițiile în care administrația americană își schimbă proiectele la fiecare 4 ani sau, hai să zicem, la 8 ani, oare poate cineva să creadă că un asemenea proiect ar putea fi dus la îndeplinire?!”.

În realitate, după cum a precizat ministrul transporturilor Lucian Bode, este vorba despre crearea interconectivității între diferite sectoare de autostrăzi și căi ferate deja existente, prin construirea unor segmente noi, în limitele a două proiecte care să unească infrastructura dintre Marea Baltică, Marea Egee și Marea Neagră: Via Carpatia și Rail-2-Sea. Judecând după harta potențialei autostrăzi Via Carpatia, în România ar fi nevoie de construcția a două segmente de autostradă pentru operaționalizarea acesteia: Oradea-Arad și Lugoj-Calafat, însemnând împreună sub 400 de kilometri. Același lucru se referă și la calea ferată între Gdansk și Constanța – care, apropo, nu este o inițiativă a ultimelor zile, proiectul Rail-2-Sea existând de câțiva ani buni. Coridorul feroviar Gdansk-Constanța a fost propus de România la Summitul Inițiativei celor 3 Mări desfășurat în 2018. Într-un fel, chiar publicul românesc a contribuit, indirect, la crearea posibilității, pentru Sputnik, de a publica astfel de dezinformări, pentru că imediat după anunțul ambasadorului SUA, spațiul online românesc a fost împânzit de hărți din Google Maps pe care era aplicat, în Paint, un traseu arbitrar al autostrăzii și căii ferate Constanța-Gdansk, care trecea prin județele Moldovei, dar și prin vestul Ucrainei. Astfel, s-a creat o așteptare nejustificată. Probabil, unii observatori români necunoscători au considerat că, pentru România, acest proiect ar putea reprezenta un ”chilipir” nesperat: construcția, pe bani americani, a unei autostrăzi care să treacă prin Moldova. Realitatea este că nimeni nu face asemenea ”cadouri”, nici măcar aliatul strategic SUA, iar România va fi nevoită să-și rezolve prin propriile eforturi problema existenței unei autostrăzi în Moldova.

Însă lamentările că autostrada nu mai trece ”pe la Suceava” despre care vorbesc au fost pe dată pescuite și folosite, pe anumite resurse media, pentru generarea de texte anti-americane, ceea ce sugerează că, poate măcar parțial, cineva ar fi putut fi interesat de stimularea jubilării și triumfului din primele zile de după anunțul lui Zuckerman, o dezinformare, în fond. Astfel, un scurt material deplânge ”speranțele” care ”s-au năruit într-un timp record” și îi atacă pe americanii care ”după ce au agitat apele prin Ucraina, oferind iluzia unei apropieri sau integrări în Uniunea Europeană, și-au revizuit abordarea și preferă să aștepte.”. Autorul descrie, apoi, parametrii reali ai proiectelor anunțate de SUA: apartenența acestora la Via Carpatia și Rail-2-Sea. Și încheie pe o notă plină de reproș la adresa americanilor: ”Așadar, am pățit ca bunicii noștri: i-am așteptat de pomană pe americani. Iar după cum merg lucrurile, cred că nici nepoții noștri nu îi vor vedea la față prin Bucovina decât în excursie.”. Cu toate că, în comparație cu materialul anterior analizat, acesta nu atacă SUA atât de vehement, impresia creată cititorului e negativă, formându-i-se convingerea că în americani nu se poate avea încredere, că aceștia nu se țin de cuvânt și nu pot fi parteneri de nădejde – adică exact ceea ce încearcă propaganda rusă să acrediteze de mulți ani.

Sputnik face o ”știre” dintr-o postare pe Facebook a unui oarecare Dan Diaconu, prezentat drept ”Cunoscutul economist și originalul internaut”, ”Apreciatul analist al Internetului”, plină de invective la adresa ambasadorului SUA Adrian Zuckerman, președintelui României Klaus Iohannis, și tuturor celor care ar putea avea încredere în comunicatul SUA privind construcția unei căi ferate și autostrăzi care să lege Gdanskul de Constanța. Autorul folosește un punct sensibil din relația româno-americană, performanța nesatisfăcătoare a companiei Bechtel la realizarea autostrăzii A3, pentru a arăta că americanii mint când își asumă construcția unor segmente de autostradă în România. Este adevărat că o companie americană, Bechtel, a prejudiciat bugetul statului român cu sute de milioane de euro și nu și-a satisfăcut obligațiunea de a construi peste 400 de kilometri de autostradă, finalizând doar 52. Dar e necesar să se înțeleagă, în primul rând, că autorul asociază în mod nejustificat statul american și intențiile sale cu o companie privată americană, iar în al doilea rând, că pentru situația dezastruoasă a implicării Bechtel în România este responsabilă nu doar respectiva companie, sau statul american, după cum ar vrea autorul să se creadă, ci și autoritățile statului român, care nu au luat măsuri în timp util, permițând tărăgănarea întregii situații timp de peste un deceniu. De asemenea, autorul reia un narativ manipulatoriu extremist, chiar dacă aluziv, referindu-se la pretinsul complot în care ar fi implicați înalți oficiali ai statului român, dar și ai ”ocultei mondiale”, pentru a nu permite României să construiască autostrăzi peste Carpați: ”autostrada lu’ pește, pe teritoriul României … există deja. E vorba de A1. Atât. Din A1 mai e de construit segmentul Pitești-Sibiu, cel pe care Plăvanul (Klaus Iohannis) are grijă să-l construiască strict până la limita Carpaților”. De ce asta? ”O să înțelegeți mai târziu” . Autorul se mai lansează în câteva afirmații lipsite de orice suport real: că America e ”falită”, motiv pentru care nu va ”băga bani”, că americanii nu vin să facă vreo autostradă, ci doar ”să fure”, și că dacă românii vor autostradă, ar trebui să ”pună mâna pe par” și să le ceară autorităților române să finanțeze construcția de la bugetul național, pentru că nu vor veni nici fonduri europene în acest scop. Abia într-un final, autorul trece la subiect – după denigrarea în fel și chip a SUA, arată cum Rusia și China s-au comportat diferit: în Ungaria Rusia ar fi venit ”cu finanțarea și cu tehnologia”, iar chinezii ar fi venit ”cu finanțarea și cu business planul de la A la Z”. Pentru a avea o cât de mică eficiență în convingerea cititorilor, această piesă de propagandă apelează, previzibil, la emoții, prin afirmații de genul ”Vă rog mult, nu mai fiți proști!”, ”Băgați bine la cap”, ”Americanii vin cu deștu’-n fund”, e.t.c. Concluzia care se impune e că avem de a face cu un material propagandistic denigratoriu în cele mai bune tradiții ale KGB, în care acuzațiile nefondate sunt fortificate prin invective și atacuri la persoană, într-o coborâre a mesajului la un nivel suburban și necivilizat.

Tot de la Sputnik vine un alt material denigrator la adresa ambasadorului SUA Adrian Zuckerman și președintelui României Klaus Iohannis. Conștientizând, probabil, inconsistența materialului la care ne-am referit anterior și în care calificau drept ”gogoși” planurile de construcție de autostrăzi și căi ferate care să lege Polonia și România, cei de la Sputnik folosesc răspunsul președintelui Iohannis la o întrebare pusă de un reporter pentru a specula că ”nu este nimic clar” cu respectivele proiecte. De ce? Pentru că Iohannis, întrebat fiind despre sursele de finanțare ale proiectelor, a spus că proiectele au fost discutate încă din 2018, la București, că s-au făcut pași importanți – precum asocierea Camerelor de Comerț și construirea unui fond de investiții – și că într-o săptămână va exista o întrunire în format video dedicată acestor proiecte. Un răspuns din care rezultă că proiectele se află în lucru, cel puțin la nivel de pregătiri – dar nu pentru Sputnik, care desprinde, din răspunsul președintelui, că acesta nu știe nimic și că, prin urmare, ambasadorul SUA ”bate câmpii și vinde gogoși”. Declarația președintelui că, date fiind dimensiunile mari ale proiectelor, nu poate spune un interval de timp este considerată de autorii materialului dovadă că, de fapt, proiectele nu au o bază reală. Situația este, de fapt, penibilă pentru că lucrătorii de la Sputnik sunt nevoiți să răstălmăcească orice vorbă a înalților oficiali români sau americani pentru a-i oferi propriului public cititor o ”luminiță la capătul tunelului”, o imagine ”dulce” a eșecului proiectelor americane în România. Și, desigur, finanțarea obținută de biroul local al Sputnik pentru Republica Moldova și România de la Moscova trebuie justificată.

Una dintre marile griji ale propagandei ruse, în ultimii ani, pare să fie absența patriotismului la români – faptul că românii nu sunt suficient de patrioți pare că îi deranjează pe prorușii de la Sputnik. Pe această temă bate monedă și editorialul ”România: rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți”. Pretinsa analiză reia o serie de falsuri promovate de propaganda rusă, dintre care evidențiem unul care stă la baza atitudinii ruse față de Europa Centrală: că la începutul anilor 1990, Uniunii Sovietice/Rusiei i s-ar fi promis că NATO nu se va extinde către Est (nu a existat niciodată un tratat, parte a dreptului internațional, în acest sens). Procurarea de către București a sistemelor defensive Patriot este considerată un nou act al războiului rece și este deplânsă soarta României, pe care autorul o consideră mult mai supusă americanilor decât celelalte țări din Europa Centrală, care au și relații reciproc avantajoase cu Rusia. Potrivit articolului, România a ajuns atât de supusă față de SUA pentru că liderii politici români au putut fi determinați să servească, în schimbul unor beneficii, interesele americane. În special, materialul se referă la cei 10 ani de președinție a lui Traian Băsescu, căruia i-a urmat Klaus Iohannis. Cei doi președinți, fostul și actualul, sunt descriși ca principalii artizani ai ducerii României spre prăpastie, având rachete americane pe teritoriul ei, la Deveselu și sistemele Patriot.

În acest caz, avem un narativ fals folosit de mai mulți ani de zile de propaganda rusă în România: amplasarea scutului anti-rachetă și procurarea unor sisteme de tipul Patriot ar fi acțiuni ostile ofensive îndreptate împotriva Rusiei, în stare să dăuneze Rusiei. În realitate, atât oficialii SUA cât și cei români au informat în repetate rânduri partea rusă atât pe canale diplomatice cât și în mod public că scutul anti-rachetă este o instalație defensivă, menită să neutralizeze atacurile cu rachete asupra teritoriului României și nu numai. Scutul anti-rachetă nu poate fi folosit, din punct de vedere tehnic, pentru a ataca teritoriul unei țări. Rachetele de care dispune acesta nu au focos exploziv, ci sunt construite astfel încât să distrugă în zbor, prin coliziune, rachetele inamice. Cât despre sistemele Patriot, acestea sunt, la fel, defensive și nu ofensive, întrucât scopul lor este neutralizarea aeronavelor militare care pătrund în teritoriul național cu intenții dușmănoase. Fiind dotate cu rachete sol-aer, ele nu pot fi folosite pentru atacarea unor ținte terestre. Mai mult decât atât, nici având în vedere raza de acțiune, ele nu pot amenința teritoriul Federației Ruse. Atât rachetele Patriot, cât și scutul anti-rachetă de la Deveselu reprezintă obiective militare defensive. Atunci de ce este Rusia iritată că România își crește capacitatea de a se apăra de amenințări militare din afară? Nu cumva pentru că, dat fiind raportul de forțe, Rusiei îi scade capacitatea de a reprezenta o amenințare la adresa României?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *