Categories
Analize Video

Agresivitatea Rusiei la Chișinău îi trădează frica de a fi eliminată din Republica Moldova

De câteva săptămâni, Republica Moldova este tot mai prezentă în discursul unor înalți demnitari publici de la Moscova, iar în ultima paerioada ambasada Federației Ruse la Chișinău a lansat o serie de acuzații la adresa diplomaților români.

Declaratiile survin dupa ce oficialii romani au comemorat, cu ocazia zilei Armatei Române, militarii români căzuți în 1941 în campania pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupație sovietică. Faptul că subiectul celui de-al Doilea Război Mondial este sensibil pentru Rusia nu este unul de noutate, însă agresivitatea exponenților statului rus față de evenimentele care au loc la Chișinău, manifestată în asemenea proporții într-o perioadă scurtă de timp este fără precedent.

De ce au ales politicienii, funcționarii publici și diplomații ruși această linie provocatoare și ce urmăresc? La aceste întrebări vom încerca să găsim răspunsuri în cele ce urmează.

”Ambasada tăcută” vs ”Ambasada principală” și comunitatea Telegram de limbă rusă de la Chișinău și Tiraspol

În mediul comunității Telegram de limbă rusă din Republica Moldova, ambasada Federației Ruse și-a câștigat porecla ”тихое посольство” (tikhoe posolstvo – ambasada tăcută). Comentatorii anonimi ai anumitor canale cu mii de urmăritori subliniază, prin acest supranume, ceea ce ei percep ca inactivitate a misiunii diplomatice ruse în Republica Moldova, în comparație cu ambasada Statelor Unite ale Americii, mult mai activă și incisivă, mai ales de la preluarea mandatului de ambasador de către Derek J. Hogan – care și-a câștigat și el un renume neoficial – neconfirmat – în rândurile acelorași comentatori, acela de ofițer acoperit al serviciului de informații al armatei SUA și principală eminență cenușie și autoritate din umbră a politicii din Republica Moldova. Mai ales după evenimentele din iunie 2019, când Plahotniuc ar fi luat decizia de a renunța la putere și de a fugi din Republica Moldova în urma unei conversații confidențiale de doar un sfert de oră cu diplomatul american.

Un alt personaj aflat în vizorul acelorași voci anonime de limbă rusă de pe rețeaua Telegram este secundul lui Hogan, un diplomat american pe nume Martin McDowell, desemnat drept ”expert în lovituri de stat și răsturnări de guverne”. Pe parcursul ultimelor luni, pe măsură ce societatea se pregătea pentru exercițiul electoral prezidențial de pe 1 noiembrie, ambasada SUA la Chișinău s-a aflat în mod constant sub un tir de atacuri și insulte din partea canalelor anonime Telegram de limbă rusă. Poziția (geo)politică a tuturor acestora era și este în mod clar pro-rusă, însă cu afinități împărțite între Igor Dodon (o parte) și împotriva acestuia, dar și a altor politicieni, manifestând cinism față de toată clasa politică de la Chișinău. Despre partea anti-Dodon a respectivelor canale Telegram se zvonește că ar fi gestionată de echipa fostului consilier al lui Voronin și fruntaș comunist Mark Tkaciuk, care în prezent conduce un partid politic numit Congresul Civic.

În favoarea acestei ipoteze vorbește atât faptul că o serie de canale preiau în mod constant luările de poziție ale lui Tkaciuk de pe Facebook, cât și stilul apropiat și afinitatea de idei între Tkaciuk și respectivele canale. De asemenea, cel puțin câteva dintre aceste canale ar fi gestionate, potrivit unui alt personaj cunoscut în mediul pro-rus de la Chișinău, Valeriu Ostalep (fost viceministru de externe în perioada președinției lui Voronin), de un ofițer activ al SIS, Evgheni Kuzmin, fost consilier al directorului companiei Moldova-Gaz (în care majoritatea acțiunilor îi aparține Rusiei, prin Gazprom și administrația autoproclamată transnistreană).

Rețeaua de canale a lui Kuzmin este, în principiu, critică la adresa tuturor politicienilor moldoveni, inclusiv Dodon, însă în momente cruciale, strategice, se plasează dacă nu de partea acestuia în mod explicit, cel puțin nu împotrivă, continuând însă să denigreze opoziția pro-occidentală. Despre potențiala legătură a unora dintre aceste canale cu SIS vorbește și faptul că poziția lor față de administrația transnistreană este una critică, mergând până la conflict deschis în anumite cazuri. Zecile de canale Telegram, inclusiv unele din regiunea transnistreană, au un reach cumulat aproximativ de peste 10.000 de abonați, ceea ce, pentru Republica Moldova începe să conteze numeric, constituind aceste canale într-o sursă de exercitare a influenței specifice activității de informații (măsuri active) asupra opiniei publice.

În virtutea existenței unui spațiu comun lingvistic între canalele de Telegram de la Chișinău și cele din restul spațiului ex-sovietic, dar și al popularității enorme a rețelei Telegram în acest spațiu, unele canale din Rusia, având sute de mii de abonați, lansează periodic mesaje privind situația politică internă din Republica Moldova, acestea fiind preluate de către canalele localizate la Chișinău. Unele dintre aceste canale originare din Rusia, specializate inclusiv pe monitorizarea situației din fostul spațiu al URSS, sunt adesea atribuite chiar în interiorul comunității Telegram cercurilor adiacente serviciilor de informații ale Rusiei. Aceste mesaje pot varia ca temă, însă există un fir roșu care unește toate canalele de limbă rusă care scriu despre politica din Republica Moldova: antiromânismul lor dus până la paroxism, în care tezele propagandei sovietice antiromânești și disprețul pentru români, calificarea lor ca suboameni sau ”țigani” se împletesc cu unele mai noi, pe care le regăsim și pe Sputnik (de exemplu ”România colonia occidentului, cap de pod al SUA pentru un atac împotriva Rusiei”). Această atitudine nu este evidentă în fiecare postare dedicată politicii românești (existând chiar un canal numit ”Geniul Carpaților” specializat în primul rând în monitorizarea evoluțiilor politice interne de la București), însă iese periodic la suprafață, mai ales atunci când autorii anonimi sunt puși în situația să-și exprime atitudinea față de ideea unificării Republicii Moldova cu România, combătută de aceștia cu toată puterea și într-un limbaj deosebit de denigrator, cu folosirea unor expresii tipice limbii ruse însă intraductibile ca atare în română precum ”unionizm golovnogo mozga” (”unionism la creier”, ”unionism la cap”), ceea ce vrea să spună că toți cei care-și doresc unirea cu România sunt bolnavi psihic.

Oricine a luat contact, fie și parțial, cu tonul de comunicare și limbajul folosit în general în mediile structurilor militarizate ale Rusiei (siloviki), îl va recunoaște în textele publicate pe canalele la care mă refer.

În virtutea tuturor celor descrise mai sus, se poate afirma că există o rețea de canale de Telegram folosită de serviciile de informații ale Rusiei ca o unealtă de influențare în masă a opiniei publice din Republica Moldova. Această rețea este mult mai puțin vizibilă decât cea a mass-mediei ”tradiționale” și permite o mult mai mare mobilitate, dexteritate, acces direct la consumator (victimă) și limbaj mult mai liber, lipsit de orice cenzură, și prin urmare mult mai eficient în operațiunile agresive de dezinformare și brainwashing. În prezent, o bună parte din efortul propagandistic rusesc la Chișinău se realizează prin intermediul rețelei de canale Telegram, cu perspectivă clară de creștere în viitor, având în vedere că exercițiul durează de puțin peste doi ani.

Una dintre narațiunile foarte prezente pe canalele de Telegram specializate pe politicul din Republica Moldova este hiperactivitatea ambasadei SUA în contrast cu incapacitatea ambasadei Federației Ruse de a impune influența Moscovei la Chișinău. Astfel, pe de o parte, capacitatea de muncă a diplomaților americani este elogiată și admirată (cu toate că este clar că sunt dușmani), iar diplomații ruși sunt invitați să ia exemplu de la aceștia și să exercite și ei aceeași influență asupra politicienilor moldoveni.

Ambasadorul SUA este poreclit ”viceregele Indiei” (pentru că s-ar comporta, potrivit autorilor anonimi, ca un conducător de colonie occidentală), la adresa lui sunt proferate insulte rasiste (fiind de culoare) iar ambasada SUA este supranumită ”Ambasada principală”.

Există, astfel, o permanentă luptă la Chișinău între ”Ambasada principală” (SUA) și ”Ambasada tăcută” (Rusia). Exponenții serviciilor de informații ale Rusiei și a părții pro-ruse din SIS-ul moldovenesc care controlează rețeaua moldovenească de canale Telegram și-ar dori ca așa-zisa ”Ambasadă tăcută” să fie mult mai vocală, să lase în urmă ambasada SUA, prin acțiuni de soft power, influență asupra mediului politic. Au existat cazuri de critici aduse atât instituției ca atare, cât și ambasadorului Oleg Vasnețov pentru lipsă de activism, de implicare, pentru că a permis americanilor să se impună ca factor extern principal în politica de la Chișinău. Nu în ultimul rând, aceste mesaje trebuie privite în contextul concurenței dintre diferiți membri ai comunității de informații de la Moscova (așa-numitul ”război între turnuri”, fiecare ”turn” fiind un serviciu de informații: FSB, SVR, GU GSh – fost GRU).

Ambasada Rusiei în R. Moldova atacă România, dar și SUA

După președintele Putin, ministrul de externe Lavrov și șeful SIE rus Narîșkin, ambasada Rusiei la Chișinău este scoasă la înaintare în tentativa Rusiei de a fi asigurat o cât mai mare mobilizare a electoratului prorus în susținerea lui Igor Dodon la prezidențialele de pe 1 noiembrie.

Evident, ambasada Federației Ruse nu e de capul ei și lansează declarații doar după ce primește ordine sau cel puțin permisiuni de la centrala MAE al Rusiei de la Moscova. Însă, fără îndoială, și criticile pre-existente aduse acestei instituții pentru pretinsa ei inactivitate, venite inclusiv pe filiera serviciilor ruse de informații prin intermediul rețelei canalelor de Telegram, au contribuit la mobilizarea din ultimele zile și la emiterea, pe 26 octombrie, a unei declarații de condamnare a gestului făcut de reprezentanții ambasadei României cu ocazia Zilei Armatei Române, de comemorare a militarilor români căzuți pentru eliberarea Basarabiei de ocupație sovietică în 1941. La Cimitirul de Onoare al Eroilor Armatei Române din satul Mana au avut loc o serie de manifestații la care a participat și ministrul apărării de la Chișinău, Alexandru Pînzari. În cadrul evenimentului, ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță, a ținut un discurs în care a vorbit, printre altele, despre ”ostașii români care au căzut pe aceste meleaguri au luptat pentru reîntregirea țării, pentru dreptate și libertate, pentru această palmă de pământ dintre Prut și Nistru, care a aparținut României ca urmare a actului măreț de la 1 decembrie 1918 și care a fost ruptă din trupul țării ca urmare a odiosului pact Ribbentrop-Molotov”. Ambasada Federației Ruse a calificat aceste declarații drept ”cinice”, numindu-i pe militarii români comemorați ”ticăloși fasciști care și-au îndreptățit ideile prin ideea „luptei pentru reunificare”.

Răspunsul oficial al părții române nu a întârziat să apară. În aceeași zi, 26 octombrie, pe site-ul ambasadei României la Chișinău, a fost publicată o reacție în care diplomații români au declarat că nu doresc să se facă părtași la ”transformarea memoriei militarilor căzuți la datorie în războaie în temă electorală”. O reacție mai mult decât potrivită situației, având în vedere că mesajul agresiv al ambasadei Rusiei vine în ultima săptămână a campaniei electorale de dinaintea alegerilor prezidențiale de pe 1 noiembrie, foarte importante pentru Federației Rusă prin prisma păstrării omului ei, Igor Dodon, la șefia statului moldovean în contextul ”centurii de instabilitate” instaurate în ”vecinătatea apropiată”, din Belarus până în Kîrgîzstan.

Într-adevăr, reacția ambasadei Rusiei trebuie văzută în continuarea celorlalte comunicări publice ale unor înalți demnitari ruși, începând cu președintele Putin, care și-a exprimat susținerea pentru Igor Dodon, continuând cu ministrul de externe Serghei Lavrov și șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narîșkin, care au vorbit despre implicarea SUA, prin intermediul ambasadei sale de la Chișinău, în procesul electoral din Republica Moldova și pregătirea unor eventuale manifestații violente de tip ”revoluție colorată” în cazul în care Igor Dodon va fi reales în funcția de președinte. Observăm, astfel, că atacarea ambasadei României la Chișinău vine în continuarea atacării ambasadei Statelor Unite ale Americii, tot de la Chișinău. Pentru cine urmărește discursul denigrator la adresa ambasadei SUA la Chișinău și împotriva ambasadorului Derek Hogan, prezent deja de aproape doi ani, de dinainte de alegerile parlamentare din februarie 2019, în rețeaua de limbă rusă a canalelor de Telegram controlate cel puțin parțial de serviciile de informații ruse, despre care vorbeam anterior, este clar că Rusia a decis să spună public ceea ce în ultimii ani a spus-o neoficial, prin intermediul agenților de influență – că se află în război cu SUA și România la Chișinău și că este dispusă spre o escaladare a confruntării.

Astfel, principalele două țări ale ”Occidentului colectiv” care contează pentru ceea ce am putea numi, generic, ”cauza occidentală” în Republica Moldova – democratizare, lupta împotriva corupției, fortificarea instituțiilor, eficientizarea administrației publice – SUA și România, sunt puse în situația de a face față unei Rusii agresive, care se simte încolțită în alte țări din regiune și care, prin reacțiile sale violente din ultimele săptămâni, dă de înțeles că nu va tolera ca în Republica Moldova să îi fie doborâți pionii precum Igor Dodon și Partidul Socialiștilor.

Ambasada Republicii Moldova la Chișinău, pe urmele celei de la București. Ce ne spune asta?

Observatorii comunicării publice ai ambasadei Federației Ruse la București și la Chișinău au putut vedea  că ultima reacție a celei de la Chișinău, despre care a fost vorba în acest material, e practic trasă la indigo după unele texte similare publicate în ultimii ani pe pagina de Facebook a ambasadei Rusiei la București.

Acestea au abordat de fiecare dată subiectul celui de-al doilea război mondial, prezentând poziția Rusiei pe un ton provocator și agresiv la adresa României, mizând pe generarea unor răspunsuri agresive și, poate, sperând să contribuie la cultivarea unui climat de frică față de Rusia, care să disuadeze Bucureștiul din a înfrunta Moscova pe diferite subiecte, inclusiv privind Republica Moldova.

La Chișinău, în schimb, diplomații ruși s-au simțit mereu, chiar și atunci când nu au existat guvernări declarat proruse, mult mai confortabil, nefiind nevoiți să adopte asemenea abordări ostile. Iată că acum se văd nevoiți să adopte linia colegilor lor de la București, dintre care unii, precum ambasadorul Valeri Kuzmin, s-au perindat și pe la Chișinău cu aproape două decenii în urmă. Pe lângă necesitatea de a-și ajuta omul, Igor Dodon, să câștige alegerile, se întrevede aici o nouă realitate: Rusia nu se mai simte la fel de sigură pe sine la Chișinău, chiar dacă are încă un președinte loial, din punct de vedere formal.

Influența occidentală, inclusiv românească, este ireversibilă – România, nu Rusia, este pe primul loc ca partener în comerțul exterior al Republicii Moldova, cu 20% din balanța comercială a Chișinăului (exporturi plus importuri) depinzând de București, în timp ce Rusia controlează aproape 11%, cu tot cu dependența de gazul rusesc. Existența tratatului de asociere și de liber schimb cu UE a făcut ca Uniunea Europeană să dețină 55% din comerțul exterior al Republicii Moldova, în creștere, în timp ce întregul spațiu estic dominat de Rusia – doar 21%, în scădere. În prezent, două treimi din exporturile și importurile Republicii Moldova se produc cu țările ”Occidentului colectiv”, dintre care de departe cel mai important partener este România. Fortificarea militară, infrastructurală și economică a României în următorii ani, începerea exploatării resurselor de hidrocarburi din platoul românesc al Mării Negre în condițiile existenței gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, coroborată cu interconectarea rețelelor de energie electrică, va contribui la eliminarea dependenței Republicii Moldova de gazul rusesc și va ridica, potențial, ponderea României în balanța comercială a Chișinăului la peste 33%, coborând-o pe cea a Rusiei la mult sub 10%, caz în care Rusia va pierde definitiv orice pârghie economică în R.M. În condițiile unei guvernări convențional pro-occidentale la Chișinău (nu neapărat foarte unioniste), acest scenariu poate deveni realitate la orizontul anului 2025.

De aceea, Rusia este disperată și emană agresivitate. Însă va pierde, pentru că va fi nevoită să-și aleagă prioritățile, iar Minskul atârnă în balanță mai greu decât Chișinăul.

Gandeste inteligent. Fii Check Media !

Autor: Dan NICU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *