Categories
Analize

Câteva aspecte referitoare la specificul propagandei chineze în Uniunea Europeană

Pandemia coronavirusului a deschis capitolul unui adevărat război informațional între democrațiile liberale și statele autocrate. Între soluțiile oferite de tehnocrații liberali și liderii populiști. În tot acest bombardament informațional și-a făcut simțită și campanie de propagandă a Chinei, unde se folosesc o serie de tehnici asertive de manipulare a percepțiilor cetățenilor europeni referitoare la actuala criză.

Proiectul Alianței pentru securizarea democrației (German Marshall Fund) – Hamilton 2.0 Dashboard oferă date în timp real despre numeroase tehnici de influențare și manipulare folosite de oficialii, diplomații și mass-media ruse și chineze pentru a câștiga „mințile și inimile” opiniei publice globale, inclusiv prin adoptarea strategiilor de manipulare regăsite chiar în manualele de propagandă sovietică (vezi cazul Operațiunii Infektion).

Dacă e să analizăm din punct de vedere strategic toată această campanie digitală pentru promovarea „excepționalismului medical chinez” sau a narațiunilor manipulatorii, putem constata o consecvență din partea Partidului Comunist Chinez (PCC) în a pune în practică strategia „Trei Războaie” – concept utilizat de Armata Populară de Eliberare încă din 2003, ajuns în atenția publicului în raportul din 2012 al Departamentului American al Apărării. Acesta se referă la operațiuni psihologice, operațiuni media și operațiuni în domeniul legalității (operațiuni juridice). În termeni generali, documentul se referă la acțiuni de influențare a opiniei publice, atât pe plan intern, cât și extern; influențarea decidenților din afară în modul de percepție și de abordare a politicii duse de China; inclusiv influențarea contextului juridic pentru a legitima/legaliza acțiunile statului. Toate acestea se decriptează prin eforturi consolidate pentru a obține putere politică și a modela mediul în care ar putea acționa partidul într-o „luptă” tridimensională.

Pentru mulți analiști occidentali, acest concept a devenit un instrument util pentru a înțelege operațiunile de influență și tacticile „războiului hibrid” ale Armatei de Eliberare a Poporului (AEP). Dar aceasta ar putea fi o abordare eronată. Ori, Armata Chinei reprezintă aripa militară a Partidului Comunist, iar când ne referim la documentele strategice, acestea sunt concepute și asumate la nivelul partidului. Nu există ideea unei autonomii de gândire strategică.

Astfel, intrarea Chinei în acest „război informațional” fusese favorizată inclusiv de bătălia între două sisteme – bătălia între China (sistemul autocrat) și Occident (sistemul democrațiilor liberale, în particular Statele Unite) pentru a-și expune propriile virtuți și capacități în lupta cu coronavirusul. La ce asistăm, de fapt? La mutarea confruntării sino-americane dinspre Oceanul Pacific spre spațiul informațional occidental, cu utilizarea instrumentelor specifice. Mizele? Acestea sunt destul de mari, mai ales când e vorba de configurarea „noii ordini mondiale”, care vine s-o înlocuiască pe cea instituită după colapsul Uniunii Sovietice din 1991.

De exemplu, diplomația chineză a început să profite din ce în ce mai mult de pe urma rețelelor de socializare, mai cu seamă de pe urma platformei Twitter (blocată în China) care are în prezent circa 262 milioane de utilizatori la nivel global. De la primul protest anti-guvernamental al Revoluției Umbrelelor din 2014 și până la sfârșitul lunii martie 2019, numărul conturilor de Twitter afiliate ambasadelor, consulatelor și membrilor corpului diplomatic ai Chinei au crescut cu peste 250%. În decembrie anul trecut, jurnaliștii de la BBC au reușit să identifice 55 de conturi Twitter ale diplomaților chinezi, dintre care 32 erau create în 2019. Până la apariția crizei, postările diplomaților erau formulate într-un limbaj colocvial, unele chiar cu o doză de umor, emoji și chiar acronime specifice internauților. Unele tweet-uri erau virale și conțineau mesaje pozitive însoțite de poze, gif-uri și clipuri video.

Sursa BBC

Jurnalista Rose Luwei Luqiu, asistentă la Universitatea Baptistă din Hong Kong, denumea acest fenomen drept „Twiplomacy” – indicator că strategia diplomatică a Chinei devenea începând cu 2019 mult „mai proactivă”. Este vorba despre încercarea conducerii politice chineze de a se interconecta direct la o audiență globală, în vederea influențării într-o direcție pozitivă a narațiunilor despre China sau despre liderul chinez Xi Jinping.

Asta s-a văzut mai cu seamă pe tot parcursul lunii martie 2020, când China, susținută în paralel de Rusia, a demarat o așa-numită „diplomație sanitară” față de statele europene (mai ales cele din Europa Centrală și de Est), definită de jurnaliștii europeni drept un „un război al măștilor”. Miza acestei „diplomații sanitare” chineze, secondată de „Twiplomacy” pe social-media, fusese explicată de Jeremy Youde în analiza sa despre diplomația sanitară a Beijingului în Africa: „încurajarea relațiilor strânse între națiuni pentru a preveni rupturi comerciale”. Cu alte cuvinte, establishmentul politic chinez urmărește nu doar menținerea prestigiului internațional al statului, ci și decuplarea imaginii acestuia ca „sursă primară a pandemiei de coronavirus”. Așa se explică și gestul disperat al presei chineze de a arunca pisica în curtea Europei, precum că virusul ar fi apărut în Italia încă din luna octombrie 2019, și nu în China. Și asta după ce mai mulți diplomați chinezi acuzaseră armata americană și centrele pentru controlul și prevenirea bolilor din Statele Unite că ar fi adus virusul SARS-CoV-2 în Wuhan.

În acest context, Centrul European de Valori pentru Politica de Securitate (PEV) din Cehia a monitorizat pe tot parcursul anului 2019 influența malignă rusă și chineză în Europa, inclusiv în Europa Centrală. Raportul evidențiază câteva particularități ale „operațiunilor de influență” chineză în statele europene:

  1. China se alătură Rusiei în cadrul „diplomației de intimidare” la adresa democrațiilor occidentale

Angajamentul diplomatic al ambasadelor chineze este mult mai agresiv spre deosebire de anii precedenți, semnalând chiar un stil de manipulare a informațiilor similar cu cel al Rusiei. În România, purtătorul de cuvânt al Ambasadei Republicii Chineze emisese două comunicate succesive pe 27 și 30 martie prin care făcea presiuni și atenta la principiul libertății presei stipulat în Constituție (Articolul 30). Argumentul era că o parte a „mass-media din România” a citat „numai opiniile părții americane”, ceea ce ar fi stârnit „o puternică indignare în rândul poporului chinez”.

În Europa Centrală, regimul comunist chinez și-a mobilizat resursele mediatice în vederea demarării unei campanii agresive pentru a constrânge unele state vizate să: 1) faciliteze folosirea tehnologiei Huawei pentru implementarea viitoarelor rețele 5G și; 2) să izoleze informațional și diplomatic Taiwanul.

  •  Narațiunile de propagandă ale Beijingului mimează „neutralitatea strategică”

La fel ca Rusia, China folosește narațiunea strategică a „falsei neutralități” (geo)politice în Europa Centrală și de Est. Totuși, aici mai pot fi identificate și câteva nuanțe ușor distincte de propaganda pro-Kremlin: oficialii și diplomații chinezi susțin că statele europene nu sunt obligate să aleagă neapărat între Statele Unite și China, și că acestea pot face afaceri doar cu China fără implicații negative pentru securitatea lor națională. Această strategie reușește cu succes să instrumentalizeze antiamericanismul latent prezent la nivelul unor elite politice locale din statele europene, pentru ca mai apoi China să-și poată promova liber interesele economice și comerciale. Din păcate, Bruxellesul a neglijat avertizările SUA despre hegemonia chineză în plin avânt, aceasta vizând mai cu seamă interconectarea rețelelor de infrastructură trans-europene cu cele construite de guvernul comunist în cadrul inițiativei „One Belt One Road”. De aceea, agravarea pandemiei în statele europene, mai ales în Italia, au permis Chinei să se folosească de oportunitatea de a-și extinde „diplomația sanitară” din Italia, spre Spania, Belgia, Lituania, Cehia, Ungaria, inclusiv România.

  • Influența Chinei în UE este mult mai mare decât ne așteptăm să fie

Folosirea „ecosistemelor mass-media alternative” pentru amplificarea teoriilor conspirației și pentru a disemina atitudini de neîncredere față de evenimentele politice majore – reprezintă cele mai des utilizate tactici de influență malignă a Moscovei. Beijingul, în schimb, se dovedește a fi mult mai subtil atunci când e vorba de promovarea propriilor narațiuni strategice, încercând în mod sistematic să coopereze și să reducă la tăcere o parte a comunității academice europene, prin diferite burse și programe de schimb de experiență în China. De acest lucru se ocupă Departamentul de lucru al Frontului Unit (UFWD) al Partidului Comunist Chinez (PCC), care dispune de o infrastructură de influență destul de sofisticată, concepută special pentru „colaboratorii” străini. Proiectele finanțate de ambasadele chineze din Europa, Institutele Confucius, asociațiile de studenți chinezi (care fac parte din UFWD), dependența universităților de taxele studenților originari din China și facilitarea accesului la vize de călătorie pentru experții locali au sufocat aproape în întregime cercetarea academică privind interferența Chinei în viața social-politică a statelor europene. Totuși, Beijingul nu a insistat prea mult pe tehnicile de manipulare a informațiilor sau pe distribuirea de informații false sau cu conținut conspiraționist, în schimb a pus mai mare accent pe cenzurarea conținutului critic la adresa statului și autorităților chineze venit din presa occidentală.

  • China este mult mai încrezătoare în brandul de țară

În timp ce strategia informațională a Rusiei e de a respinge narațiunile venite dinspre Occident, prezentând și distribuind propriile contranarațiuni strategice, guvernul chinez este mult mai preocupat de promovarea la nivel internațional a unei imagini pozitive a țării, solicitând chiar oficialilor europeni să vină în spațiul public cu comentarii pozitive la adresa Beijingului și liderului Xi Jinping. Mai mult, ambasadele chineze nu duc o campanie de discreditare la adresa Uniunii Europene, ci mai degrabă un „management al comunicării” pozitive. Fapt confirmat de colajul video realizat de rețeaua de propagandă chineză cu declarația președintelui sârb, Aleksandar Vučić, că „doar China ne poate ajuta”, dar din care lipseau criticile acestuia la adresa Uniunii Europene. Până acum regimul comunist de la Beijing vede doar oportunități în întărirea și extinderea pieței europene, cu reguli standardizate, previzibile și clare pentru producătorii chinezi. Dar să nu ne facem prea mari iluzii, mai ales că pornirile hegemonice ale liderilor de la Beijing pot oricând schimba discursul oficial într-o direcție anti-occidentală, după cum spune și proverbul chinezesc: „Nu vă fie teamă să creșteți încet, temeți-vă doar să stați pe loc”.

China, în calitate de putere emergentă, urmărește în schimb să modeleze ordinea internațională într-un mod favorabil intereselor sale. De asemenea, sursele de presă și platformele de social-media controlate de Beijing încearcă să promoveze sistemul de guvernare autoritară în defavoarea democrațiilor liberale, încercând astfel să alimenteze indirect „neîncrederea în capacitatea instituțiilor democratice de a oferi răspunsuri eficiente pentru combaterea pandemiei de coronavirus” (EUvsDisinfo, 2 aprilie 2020). Astfel, guvernul chinez acționează prin evidențierea punctelor forte ale propriului model de guvernare. Procesul fusese demarat cu mult timp înainte de apariția crizei COVID-19. În acest sens, criza a furnizat Beijingului condițiile perfecte pentru o campanie de influență și manipulare de lungă durată în Europa.

  • Narațiunile Chinei ademenesc liderii europeni prin oportunități comerciale

De-a lungul experienței sale diplomatice China a reușit să cultive sistematic o adevărată rețea de active politice și informaționale la nivel global. De aici vine și efortul constant al regimului comunist de a construi oportunități comerciale pentru producătorii chinezi. De aceea, regimul folosește drept extensie a actualei „diplomații sanitare” și „diplomația economică”, prin care sunt promovate interesele companiilor de IT (cum ar fi Huawei). Aceste companii nu sunt interesate doar de operaționalizarea la nivel european a viitoarelor tehnologii 5G, ci și de promovarea noilor tehnologii de supraveghere și gestionare a fluxului de date personale în vederea combaterii răspândirii Covid-19 – tehnologii și aplicații deja implementate în China și exportate la nivel global (Statista, 6 decembrie 2019).

Sursa: Statista

Democrațiile pot cădea în capcana sporirii acestor achiziții tehnologice de supraveghere, mai ales dacă elitele politice preferă achizițiile directe și netransparente, în detrimentul licitațiilor publice și a transparentizării procedurilor de achiziție. De aceea, un rol important îl au, în acest sens, jurnaliștii de investigații și societatea civilă care pot urmări transparentizare acestui transfer de tehnologie sensibilă pentru prezervarea libertăților cetățenilor europeni.

Un alt exemplu este platforma de cooperare 16+1 (acum 17+1 cu participarea Greciei) inițiată de guvernul chinez pentru Europa Centrală și Balcanii de Vest. Aceste două regiuni sunt mult mai slabe din punct de vedere instituțional comparativ cu restul Europei, și mult mai susceptibile față de influența malignă a Chinei, interesată în cooptarea elitelor strategice din statele vizate (adevărați „cai troieni”). Ori, toate aceste „daruri” oferite de Beijing pe diverse proiecte de infrastructură (terminale portuare, autostrăzi, căi ferate, tehnologii IT, etc.) reprezintă deseori un „debt-trap” (capcană a îndatorării – n.a.) întinsă decidenților politici cu scopul de a neutraliza alianțele strategice cu Statele Unite.

Autor: Nicolae Ţîbrigan – Expert Coordonator Check Media

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *