Categories
Analize

Ambasada Rusiei în România și „joaca” sa de-a istoria

Pe 19 aprilie 2020, pe pagina de Facebook a Ambasadei Federației Ruse a fost postat un text imens despre istoria Basarabiei în perioada 1918-1940, potrivit căruia România ar fi ocupat abuziv teritoriul dintre Prut și Nistru, profitând de tulburările interne din Rusia. Postarea vine în centextul în care personalul Ambasadei a devenit în ultimul timp din ce în ce mai preocupat de unele aspecte sensibile ale Istoriei României, cum ar fi episodul Masacrului de la Fântâna Albă (Ucraina).

Postarea a fost ulterior ștearsă, posibil din cauza reacțiillor virulente la secțiunea comentarii, însă echipa CheckMedia a reușit să salveze textul integral al postării, acesta fiind disponibil aici. Nu se știe cu exactitate cine a fost autorul studiului istoric, însă postarea afost însoțită de o serie de poze cu o listă de autori români și ruși, având probabil rolul de bibiliografie. Potrivit jurnalistului Mădălin Necșuțu, aceste incidente nediplomatice vin în preajma apropierii Zilei Victoriei, sărbătorită în fiecare an pe 9 mai, organizându-se manifestații și parade atât la Moscova, cât și în alte capitale din CSI.

Rămâne de ghicit cine a venit cu ideea acestui „joc” de-a istoria, însă miza acestuia e pe termen lung și vizează remodelarea atitudinii unui segment de public (dezamăgit de instituțiile naționale și/sau europene, valorile occidentale, sistemul capitalist etc.) față statul român și memoria colectivă a națiunii.


Captură Facebook. Sursa: evzmd.md

Având în vedere că Ion Inculeț, inițiatorul formării Sfatului Țării – ”Sovietului” Țării, era omul lui Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) la Chișinău, și acționa reprezentând Sovietul de la Petrograd, a fost o chestiune crucială asigurarea siguranței cetățenilor și posesiunilor acestora, între Prut și Nistru. Guvernoratul (Gubernia) Basarabiei devenise, în urma stabilizării frontului în Carpații de Curbură și pe linia Focșani-Nămoloasa-Galați, o zonă de relativă acalmie până în momentul preluării politice la Petrograd, prin lovitură de stat, de către Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) și gruparea sa din Partidul Social-Democrat Muncitoresc Rus, numită ”fracțiunea bolșevică”, redenumită ulterior Partidul Comunist Rus (al bolșevicilor).

După 7 noiembrie 1917, când gruparea leninistă adoptă decretele nr. 1, 2, și 3, cu privire la pământ (împoprietărire), presă (cenzură, măsură criticată aspru de bolșevicii care susțineau libertatea presei) și drepturile popoarelor din Rusia, Ion Inculeț este trimis de Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) la Chișinău pentru a forma un Soviet local. Ceea ce Inculeț face, traducând ”soviet” din rusă în română în mod convenabil pentru sine, întrucât denumirea Parlamentului Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) relua unul din numele alternative pentru consiliile medievale ale monarhilor români din Țara Românească și Moldova (”Sfatul Țării”, transformat în Divanul Țării, Divanul Domnului, Divanul Domnesc, după finalizarea constituirii relațiilor sociale de tip feudal și intrarea în orbita culturală și civilizațională a Imperiului Otoman). În urma tratativelor dintre Ion Inculeț, nobil rus de origine geografică basarabeană, având ca limbă maternă rusa și fiind de origine etnică rusă, și Vladimir Ilici Ulianov (Lenin), Consiliul Comisarilor Poporului, structura guvernamentală constituită de fracțiunea bolșevică a PSDMR, Consiliul Comisarilor Poporului, s-a dovedit a fi incapabilă de a asigura siguranța spatelui Frontului Românesc, având cartierul general la Odesa și fiind constituit din trupe aliate române și ruse. Însuflețiți de ideile leniniste cu privire la împroprietărire și doritori de a vedea încheierea unui război care dura de peste trei ani, mulți militari ruși, inclusiv ofițeri, și-au părăsit sectoarele de front în care erau dislocate unitățile lor și, pentru a se întoarce în locurile lor de origine, au trecut Prutul.

În condițiile în care infracțiunile de dezertare a trupei și ofițerilor ruși luaseră un caracter generalizat, armata română a fost nevoită să ia măsuri suplimentare pentru securizarea teritoriului național rămas în afara zonei de ocupație germană, inclusiv pentru salvgardarea formei de stat tradiționale pentru poporul român și în care România și-a proclamat independența de stat în 1877 – monarhia.

În luna decembrie a anului 1917, în urma negocierilor dintre Vladimir Ilici Lenin și Ion Inculeț, ultimului i se ordonă să cheme armata română în Basarabia pentru a păzi depozitele de armament de reprezentanții nebolșevizați ai armatei țariste. Ofițerii superiori ruși din Cartierul general al Frontului Românesc care împărtășeau ideile lui Lenin constituie un Comitet Extraordinar al frontului, numit RUMCEROD (Rum – România, Cer – ”cerezvîciainîi” – extraordinar, Od – ”Odesa”). În acord cu principala susținătoare lui Vladimir Ulianov (Lenin), conducerea politică a Imperiului German care era interesată să scoată Imperiul Rus din război pentru a-și putea concentra atenția pe Frontul de vest împotriva Franței, RUMCEROD a admis multiplele cereri venite din partea locuitorilor Basarabiei de a face ordine și, prin intermediul agentului bolșevic Ion Inculeț și a guvernului constituit de acesta, Directoratul Basarabiei, a chemat armata română. În lumina cunoscutelor declarații ale lui Vladimir Lenin cu privire la românitatea locuitorilor autohtoni dintre Prut și Nistru și la faptul că limba vorbită de aceștia este limba română, chemarea armatei române în Basarabia apare drept ceea ce a fost în realitate – tentativa de a extinde propagandistic puterea regimului radical-maximalist bolșevic către România, pentru lichidarea Monarhiei Române și transformarea României într-o anexă a statului comunist mondial pe care Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) îl proiecta împreună cu Lev Davîdovici Bronstein (Troțki) și cu Grigorii Ivanovici Zinoviev (Hirsch Apfelbaum), ultimul fiind șeful Internaționalei a III-a Internaționale comuniste (Komintern), subordonată exclusiv planurilor de extindere a dominației Petrogradului bolșevic asupra întregii planete.

Sursa: wikipedia

Având în vedere contracararea ofensivei politice și armate a trupelor ruse care împărtășeau ideologia bolșevică, la Iași și la Galați, comportamentul trupelor române care au venit în Basarabia la invitația părții ruse reprezentate de Vladimir Lenin prin intermediul lui Ion Inculeț a fost, conform logicii oricărui război, îndreptată spre victoria deplină asupra inamicului – haosul provocat de trupele dezorganizate în elemente individuale care treceau prin Basarabia înapoi spre Ucraina și Rusia, conform chemărilor repetate ale lui Vladimir Lenin pentru încetarea rezistenței împotriva Puterilor Centrale.

În urma unui acord între Imperiul German și liderul coloanei a cincea germane din Rusia, Vladimir Lenin, România este invitată în ianuarie 1918 să-și introducă trupele în Basarabia, iar la Iași, capitala temporară a României, este instaurat un guvern filogerman, compus din membri ai Partidului Conservator și condus de Alexandru Marghiloman. Ministrul acestuia de Externe, liderul conservator Take Ionescu, a fost nevoit, după ce Sfatul Țării a renunțat oficial, în noiembrie 1918, la statutul de autonomie pentru Basarabia în componența României, pe care îl negociase în prealabil, în martie 1918, cu autoritățile române de la Iași, să explice acțiunile guvernului român într-o logică a profețiilor autoîmplinite, pentru a fi consemnate în acest mod de istoriografia secolului XX.

Introducerea trupelor române în Basarabia a fost cerută cu insistență, începând din decembrie 1917, de reprezentanții nobilimii basarabene, care era constituită instituțional, din anii 1870, din stări județene (uezdnîe zemstvî), și era formată din elemente etnice românești, românești rusificate, germane rusificate, ucrainene rusificate, poloneze rusificate, turcești rusificate, armene rusificate, și rusești. Acest fapt este reflectat și prin aceea că unirea Basarabiei cu România a fost cerută pentru prima dată pe data de 17 martie (stil nou) sau 3 martie (stil vechi) 1918 de către Consiliul Stării nobiliare Județene (Sfatul Zemstvei) din orașul Bălți, cu jurisdicție în județul Bălți.

Anumite elemente politice din Basarabia se opuneau atât prezenței armatei române cât și dezideratului de aducere a Moldovei dintre Prut și Nistru (Basarabia) în componența Țării formate de Statul Moldovenesc, rămas neanexat de Imperiul Rus în 1812 atunci când i-a ocupat și anexat jumătatea orientală, cu Statul Valah (Muntenesc), România. Obiectivul de readucere a Moldovei pruto-nistrene în componența Patriei ei firești, România, era unul legitim în societatea basarabeană, el manifestându-se cu putere la fiecare reformă democratică din Imperiul Rus. În 1905-1907, pe fondul manifestațiilor împotriva tiraniei țariste și având în vedere liberalizarea regimului presei și a publicațiilor, panromânismul basarabean devine principala orientare politică în rândurile tineretului basarabean întors de la studii în marile universități ale Imperiului, precum cea de la Dorpat (Tartu), Sankt-Peterburg sau Moscova.

În 1917-1918, această mișcare dura de peste un deceniu și ajunsese la apogeul său. Pe măsură ce efectele benefice ale prezenței trupelor române își făceau simțite prezența, grupuri tot mai mari de nobili, comercianți, meșteșugari, țărani și, mai ales, soldații etnici români din Armata Imperiului, constituiți de către ofițerul rus Anton Crihan în Cohortele Moldovenești, au început să simpatizeze cu trupele române, apoi au fraternizat cu ele și au constituit un singur regim politico-militar.

În decurs de câteva săptămâni, elementele antiromânești au rămas atât de puține în urma retragerii lor masive dincolo de Nistru, de cele mai multe ori neobligați de nimeni, încât către luna martie 1918 principala amenințare militară la adresa trupelor române era constituită din unele unități bolșevizate care mai rezistau pe linia Nistrului, iar principala opoziție politică la adresa dezideratului politic de unire a Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) cu România era constituită din Blocul Țărănesc din Sfatul Țării, condus de Țîganko, care își rărea rândurile foarte rapid, în primul rând sub influența socialistului român Constantin Stere, originar din Basarabia și fluent în rusă, care venea de la Iași ca să-i convingă pe reprezentanții societății basarabene să accepte unirea cu România.

Împotriva anumitor elemente ostile României și poporului român care s-au opus trupelor române cu arma în mână sau au planificat diversiuni menite să pună în pericol ordinea și să reîntoarcă haosul în care sute de mii de soldați ruși care se retrăgeau de pe front lăsând România singură împotriva ocupanților germani aruncaseră provincia în lunile noiembrie și decembrie 1917, au fost aplicate legile războiului, așa cum erau ele în anul 1918.

Autor: Dan NICU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *